În grija cui rămân copiii când părinţii pleacă peste hotare?!

În Republica Moldova, fiecare al cincilea copil are cel puțin un părinte plecat la muncă peste hotare, iar circa 5% dintre copii - pe ambii părinţi. Pentru copiii care rămân acasă, legislaţia spune că părinţii ar trebui să stabilească o persoană în grija căreia rămân copiii - un tutore. Cu toate acestea, unii părinți refuză să anunțe autoritățile, de teama să nu fie decăzuți din drepturi părintești.

Mihaela terminase clasa I când mama ei a plecat să muncească peste hotare. Mai bine de doi ani, copila locuiește doar cu fratele mai mare, care în acest an va absolvi clasa a noua. Părinții sunt despărțiți și ambii muncesc în Rusia. În clasa Mihaelei, cam jumătate dintre colegi au cel puțin un părinte plecat peste hotare.

Când mama a plecat, copiii au fost lăsaţi în grija unei cunoscute. Ei spun că nu se simțeau bine, erau neglijați, iar femeia mai consuma şi alcool. Au decis atunci că ar fi mai potrivit să se întoarcă în apartamentul părinţilor şi să se descurce pe cont propriu. Și de doi ani, asta încearcă să facă.

 

„Trebuie să facă bani, apoi o să vină acasă”

Copiii spun că vorbesc zilnic cu mama lor, pe skype sau la telefonul mobil. „Mama zice că am crescut tare repede... Ne mai întreabă cum e la noi, dacă avem nevoie de ceva… Când eram mai mică vroiam jucării, dar acum îi spun că vreau alte obiecte pentru fete, cercei și alte chestii… Mihai a vrut cameră şi i-a luat. A spus că trebuie să facă bani, apoi o să vină acasă. Vreau să vină. Tare”, spune Mihaela, cu privirea fixată pe tablă și fără vreo emoție.

După ce au revenit în apartamentul lor, cei doi frați sunt vizitați de o vecină. Tot ea este și cea care le aduce banii trimiși de mama, pentru că ei sunt prea mici pentru a primi transferul.

Copiii își pregătesc singuri mâncarea. „Când era acasă, mama ne-a învăţat să gătim. Când vorbim pe skype o mai întrebăm…M-a mai învăţat fratele. Face şi el şi eu. Știu să gătesc multe, dar mai ușor mi-e să fac cartofi prăjiți. Mihai cumpără produsele. Lui îi place laptele, brânza şi le cumpără de la un cunoscut care locuieşte la casă pe pământ. Mai mergem pe la bunica care locuieşte nu chiar departe. Tata mai trece pe la noi…” povestește Mihaela.

„Nu am văzut pericol pentru aceşti copii”

Despre situația în care se află acești copii nu prea știe multă lume. „Nu am bătut alarma”, spune învățătoarea Mihaelei. „Eu nu am văzut pericol pentru aceşti copii. Fata vine la lecții în fiecare zi. E curățică și nu pare să fie stresată. Directorul pe educaţie este la curent. Ne-am înţeles că dacă va apărea ceva dubios, o să sesizăm, dar acum nu am văzut nevoia, mai ales că mama ţine legătura cu ei”, adaugă învățătoarea.

Copii care se află fără supravegherea părinților sau a unui tutore sunt în situație de neglijare, explică Cezar Gavriliuc, președintele Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC). „Învățătorul ar fi trebuit să completeze o fișă de sesizare pe cazul respectiv și s-o raporteze primarului din localitate. Acesta, la rândul lui, trebuie să dispună evaluarea inițială a situației copilului și să depună eforturi pentru a institui o formă de protecție pentru copii (tutela unei rude, spre exemplu). Dacă în urma evaluării inițiale nu se stabilesc alți factori de risc pentru copii, atunci stabilirea tutelei este suficientă”, menționează specialistul.

„N-am făcut fişa de sesizare. De ce? Dacă aş face o fişă, pe de o parte ar fi bine, dar pe de alta aş jigni-o pe mama asta”, spune învățătoarea.

„Dacă aflăm despre cazuri în care părinţii nu lasă tutelă, întocmim niște fișe și îi anunțăm că trebuie să pregătească actele când se întorc, ca să nu fie lăsat copilul în grija nimănui.

Cazurile pot fi identificate nu doar de asistentul social. Dacă de la școală ne trimit o sesizare sau poliția ne trimite o sesizare, noi îi identificăm pe acești copii. Suntem în colaborare şi cu echipa multidisciplinară: medicul de sector, polițistul și cu ceilalți specialiști”, spune asistentă socială din localitate.

Părinţii sunt obligaţi să instituie tutela

În 2014 a intrat în vigoare legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. Aceasta prevede clar acțiunile autorităților în cazul identificării copiilor victime ale abuzului, neglijării sau exploatării. Astfel, orice persoană care știe despre un caz în care copiii sunt rămași singuri trebuie să anunțe autoritățile, cu atât mai mult dacă această persoană este un angajat al instituțiilor de stat.

Părinţii care decid să plece pentru o perioadă de timp să lucreze în străinătate sunt obligaţi să instituie tutela unui îngrijitor asupra copilului pe care-l lasă acasă. Pentru aceasta, părinţii se înţeleg cu o persoană să aibă grijă de copilul lor, să-l supravegheze, să fie responsabilă pentru viaţa şi securitatea acestuia.

Statul, prin intermediul instituţiilor subordonate are obligaţia să acorde sprijin părinţilor, în toate situaţiile când aceştia au nevoie de ajutor pentru a-şi creşte copiii. În cazul plecării părinţilor la muncă în alte ţări, statul trebuie să instituie un tutore pentru copilul rămas singur acasă şi să ofere servicii care vor ajuta copilul să se dezvolte sănătos.

Unii părinți refuză să anunțe autoritățile, de teama să nu fie decăzuți din drepturile părintești. Acest fapt vine din necunoașterea prevederilor legislative, spune Cezar Gavriliuc. „Autoritățile trebuie să informeze corect părinții în legătură cu obligațiile lor. Cu părere de rău, acțiunile multor primari sau directori de școală se limitează la amenințarea părinților cu anumite sancțiuni. Lipsește colaborarea și suportul. Cine dacă nu primarul sau directorul de școală știe mai bine situația din localitate, cine și unde pleacă la muncă și când. Îl putem sancționa pe părintele care, cu bună știință, își ignoră responsabilitățile de părinte și, ca urmare, pune în pericol viața și sănătatea copilului. Până atunci însă, mai este mult loc pentru activități de informare a părinților în legătură cu responsabilitățile lor, iar aceste activități sunt în sarcina autorităților”, conchide directorul CIDDC.

 

Materialele din rubrica „Copilul meu, singur acasă" sunt parte a proiectului „Familia în migrație: protejarea drepturilor familiilor transnaționale în Europa – Moldova”, realizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului cu suportul Fondazione L’Albero della Vita. Opiniile exprimate în aceste articole nu reflectă neapărat punctul de vedere al agenţiei finanţatoare.

Contacte

Adresa: Strada E. Coca nr. 15, Chișinău, Republica Moldova, MD-2008

Tel./Fax: (+373 22) 747813, 716598, 744600

Email  Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Partener media:

Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente

Ambasadorul 2%

Sustin 2%!

Top of Page