Ultimile știri 3

Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC) împreună cu 36 de organizații internaționale a semnat săptămâna trecută o declarație prin care reamintește despre obligațiile statelor de a proteja de orice formă de abuz și pericol toți copiii, inclusiv cei migranți și refugiați.

Situația oamenilor care sunt forțați să fugă de conflicte și persecuție din țările lor și să caute refugiu în statele europene este un subiect intens discutat și a cunoscut o amploare în ultimele luni. În perioada ianuarie-august 2015, peste de o jumătate de milion de oameni, printre ei și copii, au fugit din țările lor spre statele europene. Mai mult de 3000 de persoane, inclusiv copii, și-au pierdut viața în calea periculoasă prin care au traversat Marea Mediterană și Marea Egee.

CIDDC împreună cu cele 36 de organizații dorește să depășească pozițiile contradictorii asupra acestui subiect: declarația își propune, mai presus de toate, să accentueze obligațiile internaționale pe care statele europene și le-au asumat. Multe dintre dezbaterile actuale nu sunt în concordanță cu prevederile legale, ceea ce dorim să reamintim insistent.

Despre situația copiilor, în legătură cu care Asociația este îngrijorată, declarația face trimitere la obligațiile statului care a semnat tratatul prin care își asumă să îngrijească și să protejeze toți copiii care se află pe teritoriul său, fie că dețin sau nu documente legale și sunt sau nu însoțiți de cineva.

Textul integral al declarației, precum și lista organizațiilor semnatare, le puteți găsi AICI.

De multe ori, mesajele adulților au legătură doar cu rezultatul final al copilului. Se apreciază reuşitele şi în mică măsură se observă progresul pentru celelalte rezultate. În loc să insistaţi pe ce a greşit, spuneţi copilului ce a făcut bine şi ce a mai rămas de făcut. Apreciaţi nu doar rezultatul final, dar şi faptul că a încercat, s-a străduit.

Adulţii au suficientă experienţă şi ar trebui să-şi direcţioneze potenţionalul în favoarea copilului. Uneori poate fi nevoie să repetaţi sau să explicaţi clar ce aţi avut în vedere când aţi spus una sau alta. Explicaţi pe înţelesul copilului de ce trebuie să se comporte într-un fel sau altul şi ce aveţi în vedere când îi spuneţi: „să fii cuminte”, „să nu-ţi faci de cap” sau „să nu ieşi din vorba bunicilor sau rudelor”.

Spuneţi vorbe care să-i încurajeze

Copiii pot fi sensibili la ceea ce le spun adulţii. În special adolescenţii. Ei se simt răniţi atunci când sunt criticaţi. În diferite situaţii, la telefon sau în perioada vizitelor, nu uitaţi să le spuneţi vorbe care să-i încurajeze:

Folosiţi laude care nu umilesc şi critici care nu jignesc. Copiii se simt stânjeniţi atunci când sunt lăudaţi şi consideră că nu merită. Ba uneori se poartă dinadins urât ca să demonstreze că v-aţi înşelat. Pentru ca laudele să aibă efect, descrieţi ceea ce vedeţi sau auziţi sau descrieţi ce simţiţi dvs. în legătură cu asta. Evitaţi să îl comparaţi cu alt copil: „Cel mai bun”, „Mai bun decât...”.

Încurajaţi copilul, vorbindu-i cuvinte care să-i sporească încrederea în forţele proprii. De încurajări au nevoie şi copiii cu comportamente problematice. Ei au toate şansele pentru a dezvolta un comportament adecvat, spune psihologul Tatiana Turchină. „Experienţa a demonstrat că în fiecare copil există calităţi extraordinare, este nevoie doar de un efort pentru a descoperi acest potenţial. Chiar şi în acel „bătăuş” ar putea să existe nişte interese, curiozităţi, abilităţi constructive şi dacă le descoperi şi mobilizezi în direcţia potrivită, s-ar putea ca acel comportament de „bătăuş” să dispară", explică Tatiana Turchină.

Pentru a „îmblânzi” copiii cu comportamente problematice, uneori este de ajuns de trecut de la etichete negative la cele pozitive. „Dacă etichetăm copilul negativ, el ajunge să se conformeze acelor etichete şi să se comporte corespunzător. Este ca o lege nescrisă. Cu cât îi zici mai mult că este bătăuş sau răul clasei, el se identifică cu această etichetă şi continuă să se comporte exact aşa. De aceea, mai potrivit ar fi să-l etichetăm pozitiv (dacă tot se obișnuiește să se apeleze la etichete), să-i descoperim potenţialul şi să-l încurajăm să facă ce-i reuşeşte bine. Astfel, el se va identifica cu acel comportament şi se va purta ca atare. Aici trebuie să contribuie atât părinţii cât şi cadrele didactice. Niciunul nu este mai superior, doar că, învăţătorul ştie mai bine ce poate copilul în materie de cunoştinţe şi din prizma comportării lui în cadrul unui colectiv, grup, iar părintele îşi cunoaşte copilul de mic, din altă perspectivă”, menţionează Tatiana Turchină.

Părinții vor să-și vadă copiii autonomi, responsabili, să poată lua decizii și să se descurce pe cont propriu. Aceste capacităţi se dezvoltă încă din copilărie și au mare legătură cu stima de sine a copilului. Ceea ce crede copilul despre sine, îi afectează modul în care se comportă în diferite situații. Oamenii care sunt importanţi pentru copil au un efect important în dezvoltarea lor ca persoană şi a stimei lor de sine. De asta, se recomandă ca aceste persoane să știe să-i asculte pe cei mici și să-i încurajeze în ceea ce le reușește cel mai bine.

Adulţii contribuie la formarea stimei de sine a copilului prin modul cum îl abordează, cum discută cu el, ce mesaje îi transmit. Dacă de mic i se spune că este un copil rău şi nu se descurcă la nimic, că alţi copii pot, dar el nu, atunci, el creşte cu aceste idei, iar pe parcurs nici nu este curios să se descopere şi să afle despre sine că este bun la una sau alta.

Dacă acelaşi lucru se repetă şi la grădiniţă/şcoală şi se pun accente pe punctele lui slabe şi pe faptul că nu se descurcă, încrederea şi stima de sine nu poate fi dezvoltată. Copilul continuă să creadă despre sine că nu poate şi exact aşa merge în continuare.

Stima de sine se formază în primul rând cu părinţii, apoi mai apar şi alţi actori care contribuie la formarea acesteea: educatorii, cadrele didactice, semenii şi nu în ultimul rând mediul social.

Cum îşi dă seama un copil că este apreciat? De multe ori nu trebuie decât să fie salutat prietenos, să vă bucuraţi că îl vedeţi, să-i oferiţi un zâmbet, poate şi o îmbrăţişare, dacă este cazul. Sunt lucruri mici, care înseamnă mult pentru un copil!

Observaţi lucrurile la care copilul se descurcă bine şi încurajaţi-l. Poate că nu este fruntaş la învăţătură, dar poate să-i reuşească alte activităţi, cum ar fi sportul, muzica sau desenul.

De obicei, mesajele adulţilor au legătură doar cu rezultatul final. Nu aprecia copilul doar când are rezultate bune. Aceste mesaje se interiorizează în gânduri precum „eu nu știu”, „nu pot”, „nu mă descurc”, „nu sunt bun”. Apreciaţi nu doar rezultatele, dar şi străduinţa, munca, progresul. Ai putea apela la mesaje de genul „te-ai străduit”, „ai încercat”, „văd un progres”, „este mult mai bine ca data trecută”... Ceea ce dorim de la copil este ca el să verifice și să încerce din nou, să se străduie mai mult.

Copiii cu stimă de sine pozitivă îşi fac prieteni mai uşor. Se implică cu entuziasm în activităţi noi. Pot fi cooperativi şi pot să urmeze reguli. Știu să-și controleze comportamentul. Le place să fie creativi şi să aibă propriile idei. Sunt energici și discută cu ceilalţi copii cu mult curaj.

Arătaţi-vă susţinerea prin cuvinte - clar şi direct. Copiii se bucură şi de cadourile pe care le primesc cu diferite ocazii, însă, ar fi bine ca darurile să nu fie mai multe decât vorbele bune. Nici un cadou nu poate înlocui dragostea şi căldura părintească. Copilul are nevoie de cadouri folositoare – care să-l ajute să se dezvolte şi să menţină legătura cu părinţii. De exemplu, computerul poate fi bun la pregătirea lecţiilor şi pentru jocurile distractive, telefonul mobil – pentru comunicarea cu părinţii, aparatul foto – dacă îi place să fotografieze sau vrea să trimită părinţilor poze ca să vadă cum a crescut. Cel mai simplu mod de a afla ce cadou aşteaptă copilul este să-l întrebaţi ce îşi doreşte.

O părere bună despre sine îi dă copilului puterea:

- să treacă mai uşor peste necazurile din viaţa de zi cu zi

- să aibă încredere în propriile idei, capacităţi şi hotărâri

- să refuze propunerile periculoase din partea altora (important la vârsta când ceea ce-i spun prietenii este hotărâtor pentru el)

- să-şi rezolve problemele fără violenţă, iar mai târziu – şi fără ţigări sau alcool

- să fie optimist

Pe lângă mintea bună pe care o au sau nu, copiii au şi alte capacităţi care ar fi bine să fie identificate. Atât profesorii cât şi părinţii sunt atenți în mare parte la cât de mult învață copilul teoretic. Cei cu note mici la lecţii, ar putea să aibă potențial într-o altă zonă. Poate fi bun la sport sau poate fi înțelegător cu cei din jur. E importantă să le comunicăm și acestei categorii de copii despre lucrurile bune pe care știu să le facă.

Este foarte important, în special pentru copiii de vârstă școlară, să audă mesaje pozitive legate de competența lor, de la tata. Mesajele venite din partea tatălui au un impact mai mare, pentru că, de obicei, taţii le spun mai rar.

Adulţii recurg deseori la compararea reuşitelor copiilor cu ale altor colegi sau fraţi. De cele mai multe ori, intenţiile lor sunt de a-i încuraja pe copii să tindă spre rezultate mai bune. Doar că, în condiţiile în care vrem să dezvoltăm personalităţi unice, originale, diverse, dacă continuăm cu această metodă, s-ar putea să stingem unicitatea copilului, să stingem procesul de căutare a sinelui, să stingem formarea încrederii şi stimei de sine, menţionează psihologul Tatiana Turchină.

Fiecare copil are abilităţi şi cunoaşte mai bine un aspect sau altul. Atât părinţii cât şi învăţătorii ar putea să identifice la copii la ce se descurcă ei mai bine şi să-i încurajeze să facă acele lucruri. ,,Astfel, şi copiii îşi satisfac nevoia de explorare, de descoperire atât a lumii din jur, cât şi a sinelui, iar concurenţa poate fi dezvolată prin alte modalităţi. Este bine să dezvoltăm competenţa de competitivitate, dar aceasta se poate face prin alte metode, prin activităţi de lucru în echipă, prin proiecte sociale, de creaţie, de ştiiinţe sau activităţi sportive. Astfel, competitivitatea se dezvoltă pe potenţialul nativ, pe abilităţile şi competenţile tuturor copiilor", explică specialista.