Peste 70 de cadre didactice din raionul Anenii Noi au aflat, în cadrul unui atelier, cum pot ajuta copiii să facă față stresului

Viorica Adăscăliță, doctoră în psihologie, conferențiară, a susținut pentru cadrele didactice din raionul Anenii Noi un atelier practic cu metode și tehnici prin care adulții, părinții și profesorii în mod special pot ajuta copiii să facă față situațiilor de stres.
Atelierul s-a desfășurat pe 18 martie 2022, a fost organizat de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC) ca parte a proiectului ABC.
Proiectul este implementat de CIDDC în parteneriat cu Direcția Educație Anenii Noi (DEAN) și Direcția Generală Educație Ștefan Vodă (DGEȘV), cu Ministerul Educației și Cercetării (MEC) și Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” (UPSC) din Chișinău, cu suportul financiar al organizației suedeze „ERIKS Development Partner”, în perioada 2022 – 2024.

Viorica Adăscăliță a menționat că, „în general, toți copiii au capacitatea de a face față unor situații neplăcute, iar sarcina noastră, a adulților, este să îi ajutăm pe copii să își identifice acele puncte forte care vor contribui la o mai mare reziliență – la fel cum se călește metalul pentru a deveni mai rezistent”.

În cele ce urmează, vă prezentăm recomandările și tehnicile specialistei pentru adulți de a calma copiii și de a-i învăța despre reziliență.

Cunoașteți pe cineva care reușește să rămână calm în situații de stres? Explicați, din observațiile Dvs, ce face acea persoană pentru a-și păstra calmul în orice situație.

Ar fi util să întrebați copilul dacă cunoaște pe cineva care reușește să rămână calm în situații de stres și să îl rugați să explice, din observațiile lui, ce face acea persoană pentru a-și păstra calmul în orice situație.

Explicați că în unele familii se întâmplă că membrilor le este dificil să facă față stresului și aceștia încep să-și manifeste supărarea prin certuri sau strigăte, ceea ce ar putea fi și din cauza că ei nu au învățat alte modalități de a depăși stările de stres și că sarcina dvs. constă inclusiv în a sprijini astfel de persoane în a identifica căi alternative de gestionare a stresului.

Încurajați copilul să-și imagineze că este un leu, tigru sau alt animal preferat, să simtă „energia leului” cum se revarsă prin tot corpul și să exprime acea forță și vigoare printr-un „urlet de leu”, făcând apoi liniște. Asta îl poate ajuta să înțeleagă că are control asupra situației.

Apoi, copilul se poate întinde într-o poziție relaxată, să respire profund și lent, așa cum ar respira un „leu calm și relaxat”.

Rugați copilul să deseneze un „Termometru al stării” cu scara de la 1 la 10. Dacă copilului îi este dificil să facă asta, ajutați-l! În funcție de problema pe care o are copilul, acesta poate fi un termometru al fericirii (tulburări de dispoziție), al îngrijorărilor (tulburări de anxietate) sau un termometru al tristeții (tulburări legate de traumă).

Încurajați copilul să fie „Detectivul emoțiilor”: să caute indicii pentru a construi un tablou al emoțiilor, trăirilor pe care le simte. Să-și privească propriul corp, fața, mâinile; să-și analizeze poziția corpului; să-și asculte vocea, tonul și volumul acesteia în timpul vorbirii; să-și analizeze senzațiile din cap, stomac, piept, gât, umeri; să observe propriile emoții și semnele legate de acestea ca să poată identifica, în baza unor indicii similare, și emoțiile altor persoane

O altă versiune a tehnicii „Detectivul emoțiilor”: Ați putea să folosiți o hartă a corpului pe care copilul să indice zonele afectate și să descrie ce anume se întâmplă în acele zone ale corpului. Această activitate poate fi, de asemenea, realizată astfel:
- examinarea imaginilor din reviste sau cărți, identificând ce simte sau ce emoții au personajele prin citirea indiciilor precum expresia feței sau poziția corpului;
- modelarea/simularea anumitor emoții prin adresarea unor întrebări de tip deschis – de exemplu, cum arată un băiat întristat din cauza că...;
- joc de roluri cu copilul privind emoțiile și stările de dispoziție;
- citirea unor fraze în diverse modalități – de exemplu, cu o voce supărată, cu o voce tristă etc.;
- stabilirea împreună cu copilul cât de frecvent acesta are anumite stări și emoții, stabilirea când anume și în ce context acesta se simte trist, înfuriat sau fericit, construind imagini vizuale pentru descrierea senzațiilor fizice, de exemplu, „fluturi în stomac”;
- descrierea anumitor senzații fizice, identificarea stărilor de spirit, ajutorarea copilului în a identifica senzațiile somatice aferente anumitor emoții proprii.

Totodată, profesoarele și profesorii au exersat în timpul atelierului și practici de relaxare pentru adulți, specialista subliniind importanta propriei stări de bine.
„Este important să descrieți și să monitorizați atât starea elevilor, cât și să vă conectați cu propria stare. Doar conștientizând propria stare puteți să cunoașteți stările altora. De exemplu, eu pot regla și controla doar ceea ce conștientizez. Acest aspect e foarte important pentru a crea propriul spațiu sigur și favorabil de cunoaștere și învățare. Deci, dacă mă înțeleg pe mine, îi pot înțelege pe alții”, a concluzionat Viorica Adăscăliță.