Context. Studierea drepturilor omului/ copilului este parte componentă a Curriculumului modernizat la disciplina "Educaţia Civică" pentru elevii din ciclul gimnazial şi cel liceal. Pe parcursul ultimilor ani, cadrele didactice au acumulat diverse experienţe în procesul de învăţare a drepturilor omului în general şi a drepturilor copilului în particular. Conferinţa îşi propune să creeze o platformă de împărtăşire a practicilor de succes şi a provocărilor întâmpinate în procesul de învăţare-predare-evaluare a drepturile omului/ copilului între cadrele didactice din învățământul preuniversitar, profesorii universitari şi alţi practicieni.

Totodată, evenimentul va permite stabilirea bazelor unei colaborări durabile şi deschise între practicieni şi mediul universitar.

Conferinţa este organizată în cadrul proiectului „Educaţie civică participativă şi incluzivă”, implementat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDC), în colaborare cu Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova şi Facultatea de Istorie și Geografie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, cu susţinerea organizaţiei ERIKS Development Partner din Suedia.

Scopul conferinţei este de a contribui la o înţelegere mai profundă a conceptului de Educaţie în domeniul drepturilor omului/ copilului şi la îmbunătăţirea procesului de învăţare-predare-evaluare a drepturilor omului/ copilului în sistemul educaţional.

Conferinţa îşi propune să abordeze următoarele subiecte/ aspecte:

• - Strategii didactice de învăţare-predare-evaluare a drepturilor omului, bazate pe respectarea drepturilor copilului
• - Drepturile şi responsabilităţile omului: cum le abordăm în procesul educaţional?
• - Împuternicirea copiilor de a-şi cere drepturile de la titularii de obligaţii
• - Competenţele cadrelor didactice în învăţarea-predarea-evaluarea drepturilor omului/ copilului: între teorie şi practică
• - Implicarea copiilor/ tinerilor în monitorizarea şi raportarea respectării drepturilor omului/ copilului
• - Participarea copiilor în guvernarea democratică a şcolii
• - Crearea unui mediu şcolar bazat pe respectarea şi promovarea drepturilor omului
• - Integrarea drepturilor omului/ copilului în cadrul altor discipline şcolare
• - Parteneriate intra-şcolare şi comunitare în Educaţia privind drepturilor omului/ copilului.

Participanţii la Conferinţă
La eveniment sunt invitaţi să participe:

• - profesori de Educaţie Civică din învățământul preuniversitar și profesional-tehnic,
• - profesori care predau cursuri opţionale în domeniul educaţiei privind drepturile omului din instituţiile de învăţământ preuniversitar și profesional-tehnic,
• - specialiştii responsabili de organizarea procesului educaţional din cadrul organelor locale de specialitate din domeniul învăţământului,
• - cadre didactice din învățământul superior,
• - practicieni din instituţiile guvernamentale şi organizaţiile societății civile care promovează iniţiative în domeniu,
• - studenţi de la toate treptele universitare (licenţă, masterat şi doctorat).

Participanţii se pot implica în lucrările Conferinței prin două modalități:

• - Prezentarea unei comunicări de 10-15 minute, axate pe una sau mai multe teme din subiectele enumerate mai sus sau venind cu alte sugestii relevante şi conexe. Prezentarea va conţine atât aspecte pozitive, progrese înregistrate, cât şi dificultăţi, provocări, probleme cu care se confruntă cadrele didactice în procesul de învăţare–predare-evaluare a drepturilor omului/ copilului.
• - Implicarea în discuții/ dezbateri în baza prezentărilor.

Prezentările participanţilor vor fi integrate într-o culegere online privind predarea drepturilor omului/ copilului în cadrul disciplinei Educaţia Civică.

Tuturor celor ce vor lua parte la Conferință li se vor înmâna certificate de participare. Cei care vor ţine prezentări vor obţine un credit suplimentar.

Modalitatea de înscriere
Doritorii de a participa la Conferinţă vor completa formularul de înscriere online AICI până la 23 noiembrie 2015. Toate persoanele care au depus formularul de înscriere vor fi anunţate despre rezultatele selectării şi condiţiile de desfăşurare a Conferinţei până la 1 decembrie 2015.

Pentru informaţii suplimentare, contactaţi:
Iosif Moldovanu, lector universitar, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”:
mob: 069981166, email: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Claudia Danii, coordonator proiect, Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului:
mob: 069253838, email: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Elevii și profesorii din 5 școli profesionale din raioanele Hâncești, Florești, Ungheni și municipiile Bălți și Chișinău vor fi ghidați pe durata anului de studii 2015-2016 cum să creeze și să asigure funcționarea consiliilor elevilor, astfel încât să reprezinte cu adevărat vocea elevilor.

Inițiativa are loc în cadrul unui program implementat de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDC). Programul are la bază rezultatele studiului Bunăstarea copiilor – studenți ai școlilor profesionale din Moldova, efectuat CIDDC și Fundația Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein (LED) în anul 2014. Studiul a scos în evidență mai multe detalii despre nivelul de bunăstare și asigurare a necesităților de bază (financiare, educative, psiho-sociale), printre care și faptul că tinerii nu își cunosc drepturile lor în instituție.

La primul atelier de lucru, din 24-25 septembrie, elevii și profesorii au învățat despre rolul și misiunea unui consiliu de elevi, prevederile dreptului la educație stipulat în Convenția ONU privind Drepturile Copilului și în legislația națională. „Am discutat despre relația Consiliului cu alți membri ai administrației și cum poate un consiliu interveni în diferite situații. Pe viitor noi vom împărtăși semenilor informația cunoscută, pentru a asigura o organizare mai bună decât în prezent”, a spune Cristina Daghi, elevă.

Profesorii implicați în program afirmă că au decis să participe în program pentru că doresc să cunoască cum să abordeze corect activitatea consiliului și cum pot să-i susțină pe elevi. „Eu întotdeauna am susținut ideea ca elevii să fie implicați în activitatea școlară. Școală este pentru elevi. Trebuie să ținem cont de părerile lor, să cunoaștem ce nevoi au, pentru a avea o educație de calitate", mărturisește Olesea Ionescu, psiholog școlar.

Școlile profesionale implicate în program au fost selectate în urma unui concurs desfășurat de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului în perioada mai-iulie 2015. Iosif Moldovan, consultant CIDDC, spune că: „După acest atelier vom continua să mergem în școlile lor pentru a oferi consultații, instruiri pe anumite probleme care elevii consideră că le au de rezolvat astfel încât ei să poată să-și îndeplinească eficient rolul”.

Inițiativa reprezintă o componentă a proiectului „CONSEPT III – Consolidarea Sistemului de Educație Profesională Tehnică în Moldova”, implementat de CIDDC, în parteneriat cu Ministerul Educației. Suportul financiar este oferit de Fundația Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein (LED).

Pentru mai multe detalii:

Irina Gușanu, Comunicator CIDDC

Tel: 068 499746;

Email:  Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.  sau   Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Web: www.childrights.md

De multe ori, mesajele adulților au legătură doar cu rezultatul final al copilului. Se apreciază reuşitele şi în mică măsură se observă progresul pentru celelalte rezultate. În loc să insistaţi pe ce a greşit, spuneţi copilului ce a făcut bine şi ce a mai rămas de făcut. Apreciaţi nu doar rezultatul final, dar şi faptul că a încercat, s-a străduit.

Adulţii au suficientă experienţă şi ar trebui să-şi direcţioneze potenţionalul în favoarea copilului. Uneori poate fi nevoie să repetaţi sau să explicaţi clar ce aţi avut în vedere când aţi spus una sau alta. Explicaţi pe înţelesul copilului de ce trebuie să se comporte într-un fel sau altul şi ce aveţi în vedere când îi spuneţi: „să fii cuminte”, „să nu-ţi faci de cap” sau „să nu ieşi din vorba bunicilor sau rudelor”.

Spuneţi vorbe care să-i încurajeze

Copiii pot fi sensibili la ceea ce le spun adulţii. În special adolescenţii. Ei se simt răniţi atunci când sunt criticaţi. În diferite situaţii, la telefon sau în perioada vizitelor, nu uitaţi să le spuneţi vorbe care să-i încurajeze:

Folosiţi laude care nu umilesc şi critici care nu jignesc. Copiii se simt stânjeniţi atunci când sunt lăudaţi şi consideră că nu merită. Ba uneori se poartă dinadins urât ca să demonstreze că v-aţi înşelat. Pentru ca laudele să aibă efect, descrieţi ceea ce vedeţi sau auziţi sau descrieţi ce simţiţi dvs. în legătură cu asta. Evitaţi să îl comparaţi cu alt copil: „Cel mai bun”, „Mai bun decât...”.

Încurajaţi copilul, vorbindu-i cuvinte care să-i sporească încrederea în forţele proprii. De încurajări au nevoie şi copiii cu comportamente problematice. Ei au toate şansele pentru a dezvolta un comportament adecvat, spune psihologul Tatiana Turchină. „Experienţa a demonstrat că în fiecare copil există calităţi extraordinare, este nevoie doar de un efort pentru a descoperi acest potenţial. Chiar şi în acel „bătăuş” ar putea să existe nişte interese, curiozităţi, abilităţi constructive şi dacă le descoperi şi mobilizezi în direcţia potrivită, s-ar putea ca acel comportament de „bătăuş” să dispară", explică Tatiana Turchină.

Pentru a „îmblânzi” copiii cu comportamente problematice, uneori este de ajuns de trecut de la etichete negative la cele pozitive. „Dacă etichetăm copilul negativ, el ajunge să se conformeze acelor etichete şi să se comporte corespunzător. Este ca o lege nescrisă. Cu cât îi zici mai mult că este bătăuş sau răul clasei, el se identifică cu această etichetă şi continuă să se comporte exact aşa. De aceea, mai potrivit ar fi să-l etichetăm pozitiv (dacă tot se obișnuiește să se apeleze la etichete), să-i descoperim potenţialul şi să-l încurajăm să facă ce-i reuşeşte bine. Astfel, el se va identifica cu acel comportament şi se va purta ca atare. Aici trebuie să contribuie atât părinţii cât şi cadrele didactice. Niciunul nu este mai superior, doar că, învăţătorul ştie mai bine ce poate copilul în materie de cunoştinţe şi din prizma comportării lui în cadrul unui colectiv, grup, iar părintele îşi cunoaşte copilul de mic, din altă perspectivă”, menţionează Tatiana Turchină.

Un nou program de educație parentală pentru cadrele didactice din învăţământul primar ia startul în zilele de 17-18 septembrie.[/quote]

Peste 100 de învăţători din oraşele Străşeni, Hânceşti şi Chişinău vor fi implicaţi, pe parcursul anului de studii 2015-2016, într-un program de formare privind educaţia parentală. În această perioadă, învăţătorii vor fi instruiţi şi ghidaţi de profesionişti cu vastă experienţă în protecţia copilului.

Scopul programului este de a dezvolta cadrelor didactice competenţe privind educarea pozitivă a copiilor şi protejarea lor faţă de violenţă. Totodată, învăţătorii urmează să promoveze educaţia pozitivă a copiilor şi în cadrul activităţilor şi şedinţelor cu părinţii.

Stagiul de formare vine ca răspuns la solicitările părinţilor de a cunoaşte metode nonviolente de educaţie a copiilor, explică coordonatoarea programului, Aliona Stepan. „Vom avea întâlniri lunare, în cadrul cărora învăţătorii vor învăţa cum să comunice cu părinţii pe subiecte ce vizează educaţia pozitivă a copiilor. Vom aborda subiecte precum particularităţile de vârstă ale copiilor, nevoile copiilor, metode pozitive de educare, dar şi multe alte aspecte” adaugă Aliona Stepan.

În Republica Moldova, violenţa asupra copiilor continuă să fie practicată şi pe larg acceptată. Studiul de Indicatori Multipli în Cuiburi (MICS) publicat de UNICEF Moldova în primăvara lui 2014, arată că 3 din 4 copii cu vârsta cuprinsă între 2-14 ani (76%) au fost supuși unei forme violente de disciplinare.

Raportul Ministerul Educaţiei privind cazurile de violenţă asupra copilului înregistrate pe parcursul anului precedent de studii, arată că peste 6000 de copii au fost supuşi diverselor forme de violenţă.

Cu toate acestea, Studiul privind normele sociale care influențează practicile violente în procesul de disciplinare a copilului, publicat anului curent, arată că tot mai mulţi părinţi sunt conştienţi că nu este bine să folosească violenţa în educarea copilului. Totodată, tot mai mulţi părinţi recunosc că nu ştiu cum să discute cu copiii lor, atunci când aceştia se comportă altfel decât şi-ar dori şi spun că ar vrea să cunoască metode alternative de disciplinare.

Stagiul de formare a fost conceput de către Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC) şi Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC), în parteneriat cu Ministerul Educaţiei. Programul este susţinut de reprezentanţa UNICEF Moldova şi Oak Foundation.

Persoane de contact:

Raisa Răzmeriță: tel: 060246462

Aliona Stepan, tel: 060202060, 022744600

Email: ciddc[@]yahoo.com

37 de tineri, care formează noua componență a Consiliului Național al Elevilor din învăţământul profesional tehnic (CNE ÎP), se întrunesc în prima ședință din acest an de studii. Atelierul de lucru are loc în perioada 17-19 septembrie, în incinta Centrului Republican pentru Copii şi Tineret ,,Artico’’ din mun. Chișinău.

În cadrului atelierului consilierii vor analiza prevederile dreptului la educație, stipulat în Convenția cu privire la Drepturile Copilului şi legislaţia naţională, și modalităţile prin care pot participa în procesul de luare a deciziilor în școală şi la nivel naţional. Membrii CNE ÎP urmează să stabilească priorităţile și structura consiliului pentru anul de studii 2015-2016. De asemenea, pe durata atelierului, elevii vor participa în activități de dezvoltare a abilităților de comunicare, leadership şi cooperare.

Cei 37 de copii și tineri au fost selectaţi în urma concursului național, desfăşurat de Ministerul Educației în perioada martie-mai 2015. Actuala componenţă este formată din 22 de fete şi 15 băieţi, reprezentanţi ai 19 şcoli profesionale şi 18 colegii.

Ministerul Educației al Republicii Moldova, în colaborare cu Centrul Republican pentru Copii şi Tineret ,,Artico”, Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului și Fundația Servicii de dezvoltare din Liechtenstein (LED), susține activitatea CNE ÎP pentru a asigura dreptul la opinie și libera exprimare a elevilor. Consiliul reprezintă o platformă prin care aceştia pot să-și facă vocea auzită referitor la toate aspectele vieții școlare. Totodată, consiliul este un mecanism prin care conducerea ministerului consultă opinia elevilor în elaborarea politicilor educaționale.

Un consiliu similar există și pentru elevii din gimnazii și licee.

În primii ani de şcoală, copilul îşi lărgeşte cercul de comunicare, devine tot mai îndemânatic, ştie să scrie, să citească, să calculeze şi află multe lucruri noi. El îşi controlează bine corpul, ceea ce îl ajută să practice şi deverse genuri de sport. În această perioadă, copilul este tot mai interesat de semenii lui, leagă prietenii şi devine treptat tot mai independent.

Dacă veţi încerca să vedeţi lucrurile prin ochii copilului, veţi înţelege de ce uneori este plin de energie şi bucuros, iar alteori devine plictisit şi abătut sau nervos. Când vă gândiţi la câte presiuni este supus un copil de 6-7 ani, înţelegeţi că are mare nevoie de susţinere şi încurajare permanentă. Îl puteţi ajuta prin structurarea şi respectarea unui program zilnic, în care să aveţi grijă că se hrăneşte potrivit, are timp să se odihnească, se ocupă suficient de temele pentru acasă dar şi de jocurile cu prietenii.

Zilnic, programul copilului trebuie să conţină o perioadă în care îşi face temele. Pentru ca această activitate să devină un obicei, este nevoie să-l ajutaţi să o înceapă. Asta nu înseamnă să-i faceţi lecţiile. Dacă va fi nevoie, fiţi pregătit(ă) să staţi la masă alături de copil şi să-l ajutaţi să înţeleagă ce sarcini are de îndeplinit. Când nu reuşeşte să se descurce singur, ajutaţi-l numai după ce a făcut câteva încercări de sine stătător şi vă cere ajutorul.

Implicaţi-vă în viaţa şcolară a copilului

Indiferent de reuşita sa şcolară, când vine acasă după lecţii, copilul are nevoie de sprijin, înţelegere, apreciere şi multă încurajare. Dacă îl întâlniţi cu: „ce note ai primit azi?”, ar putea să nu simte că vă pasă cu adevărat de viaţa lui. Întrebaţi ce a făcut la şcoală, care a fost cel mai amuzant lucru, cel mai înfricoşător, interesant, trist etc.

A fi elev nu înseamnă doar note și doar performanță academică. Înseamnă multe alte comportamente, iar notele pe care copiii le primesc la şcoală sunt nişte cifre care vorbesc despre nivelul reuşitei şcolare. Notele nu determină în totalmente cine este copilul şi personalitatea lui. Abilităţile de comunicare cu semenii, abilităţile lui sociale nu se notează, menţionează psihologul Tatiana Turchină. ,,Este posibil să avem copii care, din punct de vedere academic, să aibă note bune, dar din perspectiva inteligenței sociale și emoționale să aibă capacităţi mai puţin dezvoltate. La fel, putem avea copii cu note mai slabe şi reuşite mai mici, dar să vină cu idei bune în ce priveşte unele proiecte, să vină cu soluţii bune la unele probleme de viaţă, să fie un leader bun la organizarea unor activităţi", explică Tatiana Turchină.

Conlucrarea cadrelor didactice cu părinţii

Pentru a susţine copilul în legătură cu şcoala este important să-i cunoaşteţi şi învăţătorul. Copilul petrece o mare parte a zilei la şcoală, profesorii îl cunosc bine, pot vedea dificultăţile pe care le întâlneşte şi vă pot da un sfat despre cum să comunicaţi cu el. Şi dvs. îl cunoaşteţi pe copil. Dacă faceţi un schimb de idei, învăţătorii / profesorii vor fi mai pregătiţi să-l ajute.

Cadrele didactice sunt cei care descoperă copilul din alte puncte de vedere. În special învăţătorul de la clasele primare. El este cel care se află în preajma copilului timp de patru ani şi este o figură foarte importantă îi ai descoperi potenţialul. Părintele poate veni să povesteastă învăţătorului despre copil, la ce se descurcă, cum ar fi bine să fie abordat, ce-l poate motiva. Învăţătorul, la fel. El ar putea să descopere şi alte aspecte pe care părintele nu le vede acasă. La clasele gimnaziale figura cheie este dirigintele.

,,Dacă părintele consideră că ar fi bine ca unele aspecte, ce țin de sănătatea copilului sau evenimente din dezvoltarea precoce, să le ştie profesorul, trebuie să le comunice. Dirigintele, la rândul său, în cazul în care observă anumite fluctuaţii în comportamentul copilului, este binevenit să comunice părinţilor, evitând critica distructivă și judecarea, Dirigintele în discuție cu părintele va încerca să înţeleagă ce l-a făcut pe acel copil să procedeze astfel, să trăiască acele emoţii, să înţeleagă ce nevoi nu au fost satisfăcute, ce era în mintea lui, ce putea să simtă în acel moment şi cum ar fi bine să fie abordat copilul pe viitor. Este vorba de o colaborare deschisă în direcţia dezvoltării, descoperirii şi nu în direcţia blamării, învinovăţirii precum că copilul ar fi needucat. În perioada adolescenţei se întâmplă foarte multe lucruri. S-ar putea ca o bună parte din copii să aibă izbucniri emoţionale la care nimeni nu se aştepta", conchide Tatiana Turchină.

Materialele din rubrica „Copilul meu, singur acasă" sunt parte a proiectului „Familia în migrație: protejarea drepturilor familiilor transnaționale în Europa – Moldova”, realizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului cu suportul Fondazione L’Albero della Vita. Opiniile exprimate în aceste articole nu reflectă neapărat punctul de vedere al agenţiei finanţatoare.

Cu intenția de a-i proteja, deseori, părinţii/adulţii au tendinţa de a impune multe reguli copilului. De fapt, regulile sunt importante pentru copii, deoarece, atunci când sunt corect formulate, ele prevăd care vor fi acțiunile ce urmează. O regulă ar trebui să spună copilului ce aşteaptă cei din jurul lui ca el să facă. Stabiliţi câteva reguli, limite şi nu vă abateţi de la ele. Un copil învaţă nu doar din ceea ce îi spuneţi, dar mai ales din ceea ce vede că faceţi. El se va aştepta ca şi dvs. să respectaţi regulile pe care le-aţi stabilit şi să vă ţineţi promisiunile. Dacă daţi importanţă celor stabilite anterior, copilul vă va respecta şi pe dvs. mai mult.

Stabiliţi reguli împreună, nu le impuneţi. Dacă sunt stabilite şi respectate, regulile ajută membrii familiei să reducă numărul conflictelor şi să menţină o atmosferă de comunicare eficientă şi relaţii sănătoase. Iată câteva lucruri de ţinut cont atunci când stabiliţi regulile familiei:

Regulile să fie stabilite treptat, pe măsură ce copilul creşte, înţelege mai multe şi este capabil să le respecte. Copiii au nevoie de limite şi de disciplină ca să se simtă în siguranţă. Totuşi, prea multe reguli pot fi simţite ca un control asupra vieţii lor. Cel mai bine este să stabiliţi 5-7 reguli pentru situaţii în care sănătatea şi siguranţa tânărului pot fi în pericol. Lăsaţi-l să ia singur decizii în celelalte situaţii. Pentru a stabili reguli, trebuie să vă clarificaţi ce aşteptaţi de la adolescent şi ce comportamente le consideraţi inacceptabile.

Regulile trebuie să fie stabilite împreună cu copiii. Când iau parte la aşa discuţii, copiii şi tinerii sunt mult mai dispuşi să respecte înţelegerea la care s-a ajuns. Pentru că astfel nu le impuneţi nimic. Când negociaţi, îi ajutaţi să simtă că au un anumit control asupra propriei vieţi şi că opinia lor este importantă. Fiecare regulă trebuie formulată şi discutată împreună, într-o atmosferă calmă, acordând un timp special pentru aceasta. La fel, trebuie discutate consecinţele pentru copil atunci când regula nu va fi respectată, dar şi beneficiile respectării fiecărei reguli.

Să fie puţine. Cu cât nevoia de structură şi control este mai mare, cu atât tendinţa de a pune reguli pentru orice, va fi mai mare. Este bine să aveţi cel mult 5 reguli. Dacă numărul lor este mai mare, va fi greu să urmăriţi respectarea, iar regulile a căror respectare nu este monotorizată îşi pierd foarte uşor valoarea. Accentul trebuie să fie pus pe acele comportamente care se vrea a fi văzute la copil sau pe cele de care se vrea să se scape.

Regulile trebuie formulate comportamental şi pozitiv. Părinţii apelează la reguli pentru a face copilul să aibă un comportament dorit de ei. Deseori, când formulează aceste reguli, ei recurg la metoda interdicţiei, indicând copilului ce NU se poate de făcut: „Nu arunca”, „Nu fugi”, „Nu striga”, „Nu împinge”, „Nu atinge”. În asemenea situaţii, copilul nu ştie ce SĂ facă, pentru că nu i se spune acest lucru. Iată de ce, regula trebuie să conţină comportamentul pe care îl aştepţi de la copil: „Pune cărțile pe raft, iar îmbrăcămintea în dulap”, „Mergi la pas”, „Când vorbeşte o persoană, așteaptă să-și termine gândul, apoi poți vorbi tu”, „Atinge gingaş” etc.

Ambii părinţi trebuie să fie de acord cu regulile stabilite. Doar aşa copilul poate să însuşească regulile, să se obişnuiască cu disciplina. Dacă un părinte nu e de acord cu cerinţele celuilalt, este mai bine să discute despre aceasta mai târziu, când copilul nu este prezent, şi să încerce să ajungă la un numitor comun. Altfel, copilul va învăţa să obţină ceea ce-şi doreşte profitând de neînţelegerile părinţilor, iar relaţiile dintre membrii familiei vor avea de suferit.

Consecinţe. Regulile sunt ca şi legile. Dacă adultul nu le monitorizează, atunci nici cel mic nu le va respecta. Copilul trebuie să ştie clar ce urmează să se întâmple dacă regulile nu vor fi respectate. Consecinţele trebuie stabilite împreună cu el. E bine să înțeleagă că atunci când a ales să încalce regula, a ales să suporte şi consecinţa.

Regulile trebuie afişate la vedere, desenate sau scrise pe înțelesul copilului, pentru a nu fi uitate. Este important ca regulile să fie vizibile. Doar pentru că au fost verbalizate nu garantează că ele vor fi memorizate. Mai este important ca copii să fie sprijiniţi în procesul de învăţare a regulilor. Faptul că încă nu respectă o regulă poate însemna că el încă are nevoie de ajutor pentru a o învăţa.

Aţi vrea să protejaţi copilul de orice experienţă neplăcută, dar, dacă nu-l lăsaţi să facă propriile greşeli şi să înveţe propriile lecţii de viaţă, nu va fi pregătit să ia decizii bune, se va descurca cu greu de sine stătător. Daţi-i voie să încerce lucruri noi, să iasă cu prietenii, să meargă în drumeţii sau să participe la orice altă activitate care îl ajută să se dezvolte şi să capete experienţă.

Încrederea nu exclude controlul. Controlaţi echilibrat activităţile copilului, fără a limita nevoia sa de cunoaştere şi exprimare şi aşa ca să vă simţiţi liniştit(ă) şi dvs. Lăsaţi tânărul să capete experienţă şi fiţi gata să interveniţi când are îndoieli sau dificultăţi. Asta înseamnă inclusiv să simtă consecinţele luării unor decizii greşite.

Majoritatea adolescenţilor ştiu unde au greşit şi discuţiile nesfârşite de după fiecare lucru care v-a supărat doar îl vor sâcâi. Nu-l certaţi şi nu-l jigniţi. O dată ce i-aţi spus că este rău, obraznic, egoist, leneş, prost, neatent sau orice altceva, i-aţi pus o etichetă. Şi dacă el ia de bună eticheta, va începe să se comporte ca atare. Îşi va spune: „Nu are rost să fac eforturi, aşa sunt eu, leneş.” Sau „Ce am de pierdut? Oricum mă crede obraznic.”

Dacă respectați recomandările menţionate anterior, cazurile când copilul se comportă inacceptabil, se vor micşora simţitor. Însă, nu te aştepta ca neînțelegerile dintre voi să dispară cu totul. Oricât de bine ar funcţiona aceste recomandări, vor apărea momente când trebuie să reacționați la un comportament nedorit sau nepotrivit al copilului.

Sursa grafic: My kids

Părinții vor să-și vadă copiii autonomi, responsabili, să poată lua decizii și să se descurce pe cont propriu. Aceste capacităţi se dezvoltă încă din copilărie și au mare legătură cu stima de sine a copilului. Ceea ce crede copilul despre sine, îi afectează modul în care se comportă în diferite situații. Oamenii care sunt importanţi pentru copil au un efect important în dezvoltarea lor ca persoană şi a stimei lor de sine. De asta, se recomandă ca aceste persoane să știe să-i asculte pe cei mici și să-i încurajeze în ceea ce le reușește cel mai bine.

Adulţii contribuie la formarea stimei de sine a copilului prin modul cum îl abordează, cum discută cu el, ce mesaje îi transmit. Dacă de mic i se spune că este un copil rău şi nu se descurcă la nimic, că alţi copii pot, dar el nu, atunci, el creşte cu aceste idei, iar pe parcurs nici nu este curios să se descopere şi să afle despre sine că este bun la una sau alta.

Dacă acelaşi lucru se repetă şi la grădiniţă/şcoală şi se pun accente pe punctele lui slabe şi pe faptul că nu se descurcă, încrederea şi stima de sine nu poate fi dezvoltată. Copilul continuă să creadă despre sine că nu poate şi exact aşa merge în continuare.

Stima de sine se formază în primul rând cu părinţii, apoi mai apar şi alţi actori care contribuie la formarea acesteea: educatorii, cadrele didactice, semenii şi nu în ultimul rând mediul social.

Cum îşi dă seama un copil că este apreciat? De multe ori nu trebuie decât să fie salutat prietenos, să vă bucuraţi că îl vedeţi, să-i oferiţi un zâmbet, poate şi o îmbrăţişare, dacă este cazul. Sunt lucruri mici, care înseamnă mult pentru un copil!

Observaţi lucrurile la care copilul se descurcă bine şi încurajaţi-l. Poate că nu este fruntaş la învăţătură, dar poate să-i reuşească alte activităţi, cum ar fi sportul, muzica sau desenul.

De obicei, mesajele adulţilor au legătură doar cu rezultatul final. Nu aprecia copilul doar când are rezultate bune. Aceste mesaje se interiorizează în gânduri precum „eu nu știu”, „nu pot”, „nu mă descurc”, „nu sunt bun”. Apreciaţi nu doar rezultatele, dar şi străduinţa, munca, progresul. Ai putea apela la mesaje de genul „te-ai străduit”, „ai încercat”, „văd un progres”, „este mult mai bine ca data trecută”... Ceea ce dorim de la copil este ca el să verifice și să încerce din nou, să se străduie mai mult.

Copiii cu stimă de sine pozitivă îşi fac prieteni mai uşor. Se implică cu entuziasm în activităţi noi. Pot fi cooperativi şi pot să urmeze reguli. Știu să-și controleze comportamentul. Le place să fie creativi şi să aibă propriile idei. Sunt energici și discută cu ceilalţi copii cu mult curaj.

Arătaţi-vă susţinerea prin cuvinte - clar şi direct. Copiii se bucură şi de cadourile pe care le primesc cu diferite ocazii, însă, ar fi bine ca darurile să nu fie mai multe decât vorbele bune. Nici un cadou nu poate înlocui dragostea şi căldura părintească. Copilul are nevoie de cadouri folositoare – care să-l ajute să se dezvolte şi să menţină legătura cu părinţii. De exemplu, computerul poate fi bun la pregătirea lecţiilor şi pentru jocurile distractive, telefonul mobil – pentru comunicarea cu părinţii, aparatul foto – dacă îi place să fotografieze sau vrea să trimită părinţilor poze ca să vadă cum a crescut. Cel mai simplu mod de a afla ce cadou aşteaptă copilul este să-l întrebaţi ce îşi doreşte.

O părere bună despre sine îi dă copilului puterea:

- să treacă mai uşor peste necazurile din viaţa de zi cu zi

- să aibă încredere în propriile idei, capacităţi şi hotărâri

- să refuze propunerile periculoase din partea altora (important la vârsta când ceea ce-i spun prietenii este hotărâtor pentru el)

- să-şi rezolve problemele fără violenţă, iar mai târziu – şi fără ţigări sau alcool

- să fie optimist

Pe lângă mintea bună pe care o au sau nu, copiii au şi alte capacităţi care ar fi bine să fie identificate. Atât profesorii cât şi părinţii sunt atenți în mare parte la cât de mult învață copilul teoretic. Cei cu note mici la lecţii, ar putea să aibă potențial într-o altă zonă. Poate fi bun la sport sau poate fi înțelegător cu cei din jur. E importantă să le comunicăm și acestei categorii de copii despre lucrurile bune pe care știu să le facă.

Este foarte important, în special pentru copiii de vârstă școlară, să audă mesaje pozitive legate de competența lor, de la tata. Mesajele venite din partea tatălui au un impact mai mare, pentru că, de obicei, taţii le spun mai rar.

Adulţii recurg deseori la compararea reuşitelor copiilor cu ale altor colegi sau fraţi. De cele mai multe ori, intenţiile lor sunt de a-i încuraja pe copii să tindă spre rezultate mai bune. Doar că, în condiţiile în care vrem să dezvoltăm personalităţi unice, originale, diverse, dacă continuăm cu această metodă, s-ar putea să stingem unicitatea copilului, să stingem procesul de căutare a sinelui, să stingem formarea încrederii şi stimei de sine, menţionează psihologul Tatiana Turchină.

Fiecare copil are abilităţi şi cunoaşte mai bine un aspect sau altul. Atât părinţii cât şi învăţătorii ar putea să identifice la copii la ce se descurcă ei mai bine şi să-i încurajeze să facă acele lucruri. ,,Astfel, şi copiii îşi satisfac nevoia de explorare, de descoperire atât a lumii din jur, cât şi a sinelui, iar concurenţa poate fi dezvolată prin alte modalităţi. Este bine să dezvoltăm competenţa de competitivitate, dar aceasta se poate face prin alte metode, prin activităţi de lucru în echipă, prin proiecte sociale, de creaţie, de ştiiinţe sau activităţi sportive. Astfel, competitivitatea se dezvoltă pe potenţialul nativ, pe abilităţile şi competenţile tuturor copiilor", explică specialista.

Chișinău, 21 august 2015 – Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului împreună cu alți actori ai societății civile își exprimă poziția față de intenția Ministerului Educației de a modifica Regulamentul privind ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile de învățămînt general.

Ministerul Educației a propus consultărilor publice un proiect de modificare a Regulamentului privind ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile de învățămînt general, vezi http://edu.gov.md/ro/evenimentele-saptaminii/se-propune-consultarilor-publice-modificarea-regulamentului-privind-ocuparea-functiei-de-director-17670/.

I. În ce constă procedura de selectare a directorilor prevăzută în actualul Regulament, aprobat prin Ordinul nr. 163 din 23.03.2015 al Ministrului Educaţiei.

Procesul de selectare a persoanelor în funcția de director al unei instituții de învățămînt general instituit prin Regulamentul menţionat introduce două elemente importante noi, în comparaţie cu procedurile existente până la adoptarea acestuia.

Primul element important presupune obținerea unui certificat eliberat de către Inspectoratul Național Școlar în baza rezultatelor unui test scris de evaluare psihologică și a competențelor juridice, economice, administrative, financiare, manageriale și de gestiune a relațiilor interumane (în format online, sub supraveghere video, care elimină factorul subiectiv din procesul evaluării). Acest test reprezintă un instrument de selecție a candidaților care întrunesc un standard minim de cunoștințe și abilități pe care un candidat la funcția de director al unei instituții de învățămînt general ar trebuie să le dețină pentru a putea depune dosarul la concurs. Astfel, acesta este un prim filtru al candidaților. Introducerea Inspectoratului Național Școlar ca și instituție abilitată să elibereze certificatul și să confirme competențele este motivată de competența profesională, independența în decizii și lipsa influențelor de oricare gen asupra activității acestei instituții. Totodată, fiind o instituție nou-creată, a fost asigurată selectarea riguroasă a specialiștilor care vor activa aici.

A doua etapă a concursului presupune interviul candidatului de către organele de specialitate în domeniul educației ale administrației publice locale (sau de către primărie, în cazul directorilor de grădiniţe), care reprezintă o etapă de cunoaștere socială a candidatului și evaluare a abilităților sociale, dar și înțelegerea propriu-zisă a profilului candidatului și a programului său managerial. La această etapă sunt admise doar persoanele care au obţinut certificatul de evaluare psihologică şi a competenţelor.

Un al doilea element important introdus prin Regulament reprezintă limitarea mandatului directorului interimar la 6 luni; astfel se va asigura faptul că procesul de selectare a directorului instituției prin concurs are loc, iar interimatul nu este prelungit la nesfârșit. Aceste două elemente importante sunt menite să asigurare o viziune de dezvoltare a instituției de învățămînt, atragerea persoanelor competente, în scopul administrării eficiente a acesteia pe parcursul mandatului de director, independent de orice influențe pe durata de 5 ani a mandatului.

II. Ce presupun modificările la Regulament propuse de noua echipă de la Minister?

Ministerul Educaţiei propune trei modificări esenţiale la procedura de selectare a directorilor, care deturnează substanţial tot conceptul promovat prin Regulamentul menţionat.

Astfel:

· urmează să fie eliminată complet etapa evaluării scrise, testarea și certificarea competențelor de către Inspectoratul National Școlar (se exclude subpunctul 5 din pct. 16 al Regulamentului)

· se elimină necesitatea atingerii unui standard minim de competențe profesionale și manageriale pentru candidații la funcția de director (elimină subpunctul 4 din pct. 15 al Regulamentului)

· se elimină limita de 6 luni pentru interimatul funcţiei de director.

III.   Care sunt consecinţele acestor modificări?

Modificările propuse anihilează eforturile depuse până acum orientate spre instituirea unui sistem bazat pe merit de promovare la funcţia de director a persoanelor care posedă abilităţi şi competenţe necesare, evaluate şi testate în mod obiectiv, procedura de selecţie fiind redusă doar la interviul direct al candidatului, interviu realizat fie de primăria comunităţii (în cazul directorilor de grădiniţe) fie de organele de specialitate în domeniul educației ale administrației publice locale; pe parcursul acestor interviuri nu pot fi evaluate şi testate în mod obiectiv competenţele candidatului, iar factorul subiectiv, în special politic, joacă un rol primordial pe parcursul acestora.

Eliminarea limitei de 6 luni a mandatului directorului interimar este o altă propunere care va afecta grav sistemul de selecţie. Astfel, este admisă situația în care o instituție de învățămînt poate fi condusă pe un termen nelimitat de către un director/directoare interimar/ă, care, sub ameninţarea demiterii, va putea fi supus/ în permanenţă presiunilor de orice fel.

Riscurile la care va fi expus sistemul educaţional în cazul realizării acestor modificări sunt majore, ele vor submina toate eforturile de promovare a reformelor în sistem.

Astfel Ministerul ar trebui să retragă propunerile de modificare a Regulamentului menţionat, şi să ia măsuri urgente şi energice pentru implementarea sistemului de selectare a directorilor, sistem instituit prin acest Regulament, fără modificări inutile şi periculoase.