Psihologul Sergiu Toma: Taţii sunt la fel de echipaţi, ca şi mamele, pentru a face aceleaşi lucruri
Studiile arată că atunci când ambii părinţi participă la creşterea şi educarea copiilor şi la sarcinile casnice, aceştia reuşesc să menţină o legătură mai puternică.
Tatăl este o sursă suplimentară de ataşament pentru copil, iar ulterior, devine o sursă importantă pentru stima de sine a copilului. El reprezintă un model de funcţionare masculină, la fel de important atât pentru fete cat şi pentru băieţi. Pentru a se apropia mai mult de copil, ar fi bine ca tatăl să se implice în viaţa copilului cât mai devreme, chiar şi prin activități de rutină, menţionează psihologul Sergiu Toma.
„Dacă, spre exemplu, în drum spre grădiniță și înapoi spre casă, timp care poate dura în mediu câte jumătate de oră, tații nu s-ar limita la etapa „ce-ai mâncat la grădiniță”, dar trec și la „ce ți-a plăcut sau nu ți-a plăcut”, „cu ce te-ai jucat”, „cu cine te-ai împrietenit”, ar putea astfel construi o relație emoțională cu copilul. Astfel se poate de intrat un pic pe tărâmul vieții copilului și se formează o relație strânsă. La fel și dacă tata este implicat la servirea mesei sau la strângerea jucăriilor din odaie. Nu trebuie să dea lecții, e suficient să fie prezent fizic. Să împartă o responsabilitate. Pentru un copil este un mesaj că tata e lângă el, îi pasă, iar când va avea nevoie de ajutor va avea la cine să apeleze. Dacă tata își face timp să deschidă o carte înainte de somn, este încă un mod de a apropia emoțional copilul. Cred că asta e cea mai mare lipsă dintre un tată și copilul său. Dacă un tată își poate rezerva cel puțin 25 de minute pe zi pentru comunicare sau orice gen de activitate, copilul beneficiază indirect, fără ca să-și dea seama, de mult mai multă încredere, sprijin și certitudine că în momentul când va avea nevoie știe la cine să apeleze în egală măsură cum face cu mama. Taţii sunt la fel de echipaţi, ca şi mamele, pentru a face aceleaşi lucruri. Unicul lucru pe care un tată nu poate să-l facă pentru copilul său este să alăpteze”, spune psihologul.
„Chiar dacă bărbatul nu a fost un soț bun pentru soție, el poate fi un tată bun pentru copil”
Implicarea tatălui în viaţa copilului este importantă chiar şi în situaţiile de divorţ. Divorțul între doi adulți trebuie să fie explicat copilului așa ca el să înțeleagă că este divorț între adulți și nu dintre părinți și copil. În cazul în care aceasta nu este posibil sau chiar implicarea tatălui este dăunătoare pentru viața emoțională și securitatea copilului, rolul tatălui nu trebuie neapărat înlocuit cu un alt bărbat, menţionează Sergiu Toma.
„Dacă mama poate oferi suficientă căldură emoțională și are legătură strânsă cu copilul, nu înseamnă că prezența unui bărbat trebuie să fie obligatorie. Este bine când apar bărbați în viața acestui copil, care prin comportamentul lor, au acest rol de model. Acesta poate fi bunelul sau un frate de-al mamei sau alți prieteni maturi care interacționează cu copilul. Dar, în societatea noastră, de multe ori sunt confundate rolurile de soț cu cel de tată. Din cauza aceasta, mamele tind să creadă că dacă el nu a fost un soț bun, nu poate fi nici tată bun. Lucru care nu este adevărat. De multe ori, chiar dacă bărbatul nu a fost un soț bun pentru soție, el poate să fie un tată bun pentru copil. Există statistici care demonstrează această situație de după divorț. Tații fie că devin foarte grijulii și încearcă să compenseze foarte mult lipsa lor prin tot felul de cadouri și activități, fie pur și simplu dispar”, explică psihologul.
Mai mult, citeşte într-un interviu publicta în ziarul Timpul
