Sfatul psihologului: Este destul de normal ca până la 6-7 ani, activitatea de bază a copilului să fie jocul
Tot mai mulţi părinţi tind să-şi implice copiii în tot felul de activităţi extra-curriculare, care, pe lângă faptul că le ocupă timpul, îi ajută să fie mai organizaţi şi mai dezvoltaţi. La prima vedere, totul pare să fie spre binele copilului. Totuşi, specialiştii recomandă părinţilor să ţină cont şi de nevoile pe care le au copiii la vârsta respectivă şi să nu-i încarce cu activităţi care îi consumă.
Nevoile oamenilor sunt universale şi totodată specifice pentru fiecare în parte. În primul rând, fiecare om poate avea o nevoie nesatisfăcută şi, în al doilea rând, fiecare nevoie se satisface în mod diferit. Acest fapt este valabil şi atunci când vorbim despre nevoile părinţilor şi ale copiilor, în special despre nevoia de dezvoltare şi de creştere. Atunci când nevoile de bază ale copilului sunt satisfăcute, el are mare nevoie de dezvoltare. Acest lucru ar putea însemna şi foarte multă gălăgie, lucruri neterminate, multe idei şi întrebări.
Cât priveşte părinţii, una dintre nevoile de bază ar fi nevoia de realizare. Însă, a te dezvolta este diferit de a te realiza. Fiecare îşi realizează potenţialul diferit. Cel mai des, aceste două nevoi crează conflicte între părinţi şi copii, pentru că, fiecare poate să-şi realizeze potenţialul diferit. „Copilul are mare nevoie să se dezvolte, dar vrea să o facă în felul său. Părintele poate percepe acest lucru ca pe un capriciu, iar atunci când copilul se opune dorinţelor părintelui, cel din urmă este deranjat că planurile lui nu ies aşa cum şi-a propus”, explică psihologul clinician Vera Budan.
Copiii învaţă multe lucruri prin joc
Psihologul Vera Budan spune că atunci când părintele vrea ca micul său copil să facă multe activităţi extra-curriculare şi să participe la multe lucruri care par a fi pentru dezvoltarea lui, se întâmplă din două cauze. Una dintre cauze ar fi că părintele se simte vinovat pentru că nu poate să acorde dragoste sau acel timp de care are nevoie copilul. „Atunci când părintele nu prea are timp să acorde copilului, el încearcă să-i dea o valoare asemănătoare şi să-i umple acel timp cu diferite chestii, după părerea lui, foarte interesante. Acest lucru îl face pe părinte să înăbuşe acel simţ al vinovăţiei. A doua cauză ar fi că în viziunea părinţilor, prin a-şi realiza copilul, el tinde să-şi realizeze unele nevoi personale. Poate fi vorba şi de nevoia unui statut social. Prin copilul său, părintele simte că are un loc bun în societate. El poate să-şi realizeze astfel şi dorinţe pe care poate le-a avut în copilărie şi nu le-a putut realiza. În ambele situaţii, părintele tinde să facă asta din grijă pentru copil, dar un pic exagerată”, consideră specialista.
Pe lângă faptul că-i face copilului viaţa mai structurată, învaţă reguli, are un orar bine structurat, nu-şi petrece timpul cu lucruri care pot să-i facă rău, aceste activități pot avea şi consecinţe mai puţin bune. Copilului nu-i rămâne timp pentru joacă. Astfel, el învaţă că are foarte mult de lucru încă de când este mic. El învaţă că din joc nu se poate de învăţat - ceea ce este greşit. Până la o vârstă anumită, copiii învaţă multe lucruri anume prin joc. Dacă acesta este înlocuit de activităţi care-l consumă, copilul învaţă că este în regulă să schimbăm anumite lucruri de relaţionare cu lucruri care ţin de realizare, de succese şi nu cred că este un substitut foarte bun”, menţionează Vera Budan.
Este destul de normal ca până la 6-7 ani, activitatea de bază pentru copil să fie jocul. Atunci când nu i s-a oferit această posibilitate, copilul va continua să fie zbânțuit. Dacă o nevoie nu este satisfăcută la timp, copilul va căuta să şi-o satisfacă şi o va purta cu sine. De asta, este important să acordăm acel ceva la timpul potrivit.
