Crescând fără părinți, din Republica Moldova

Reportajul întins pe patru pagini de ziar, prezintă povestea de viață a Victoriei, o tânără de 14 ani care creşte alături de bunica sa. „Victoria este o adolescentă „trendy” (n.r. la modă) în Ghindești, un oraș prăfuit din nordul Moldovei, care se află la mai puțin de o sută de kilometri de granița cu Ucraina. Ea poartă haine moderne, are un smartphone costisitor și locuiește într-o vilă cu mai multe televizoare și o baie. Nu-i deloc rău pentru o fată, care trăiește în una dintre cele mai sărace țări din Europa. Doar că, pentru acest lux plăteşte un preț prea ridicat. Acum doisprezece ani, părinții ei s-au mutat în capitala Rusiei, în căutarea unui loc de muncă. Fiica lor, care pe atunci avea doar doi ani, a fost lăsată cu bunica. Pentru că moldovenii nu pot trăi şi lucra permanent în Rusia, ei vin acasă o dată la trei luni. Stau două sau trei săptămâni, uneori, doar una. Numai în cazuri excepționale pot să stea mai mult timp, spre exemplu atunci când mama Victoriei a născut-o pe sora ei (11 ani). Și-a alăptat fiica timp de trei luni, apoi a plecat din nou”, relatează jurnalistul Jorie Horsthuis.

În articol se menționează că, după prăbușirea Uniunii Sovietice, în Republica Moldova, pur și simplu nu mai era de lucru, iar pentru multe familii, plecarea la muncă peste hotare s-a dovedit a fi singura cale pentru supraviețuire. Totodată, faptul că părinții își lăsau copiii cu bunici, vecini, prieteni sau cunoștințe în timp ce ei porneau în străinătate, a fost un subiect tabu, ani de zile.

Conform celor mai recente cifre, în Republica Moldova trăiesc circa120.000 de copii fără unul sau ambii părinți. „Asta ar însemna unul din patru copii, dar, este dificil de a determina numărul exact pentru că mulți părinți au trecut ilegal frontiera” a spus pentru „De Groene Amsterdammer”, Cezar Gavriliuc, directorul Centrului de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDCM). „Conform estimărilor noastre, numărul este semnificativ mai mare: unul din trei. Mulți copii sunt lăsați să locuiască singuri. De obicei, frații mai mari au grijă de cei mai mici. Acest lucru se întâmplă de multe ori în secret, pentru că părinții nu doresc să afle autoritățile” a adăugat directorul CIDDCM.

Expertul a menționat și faptul că, începând cu anul 2014, a intrat în vigoare o nouă lege care îi obligă pe părinții care intenționează să plece, să desemneze un tutore pentru copii. „Ce se întâmplă dacă un copil este bolnav sau nu merge la școală? Și învățătorilor le piere dorința să preia grijile de părinte. Ei spun că trebuie să acorde o atenție în plus pentru acești copii în timp ce părinții lor sunt în străinătate și câștigă de zeci de ori mai mulți bani”. Lipsa părinților are consecințe negative pentru copii. Ei arată bine la exterior, părinții îi răsfață cu haine frumoase, dar lucrurile materiale se uită. Ei pleacă cu intenții bune, să lucreze pentru a putea contribui la formarea viitorului copiilor, dar după un timp, observă că absența lor a cauzat pagube mari. Copii au nevoie de dragoste, încredere, de cineva care să-i ajute să stabilească limite clare. Cineva care să le fie alături atunci când ei au probleme sau se simt nesiguri”, a adăugat Cezar Gavriliuc.

Aceste probleme se vor reduce doar dacă economia Republicii Moldova se va îmbunătăți, a spus Victor Lutenco, pe atunci director al Oficiului pentru relații cu diaspora. „Economia noastră se bazează în mare parte pe banii trimiși în țară de moldoveni plecați. Anual, se ajunge până la aproximativ 1,6 miliarde de dolari. Astăzi, toată lumea are un prieten sau membru de familie în Europa de Vest sau Rusia. Multe dintre familiile și comunitățile sătești au depins de acești bani. De fapt, țara noastră ar fi intrat în stare de faliment. Guvernul Republicii Moldova face tot posibilul pentru a motiva migranții să revină după un timp și să investească în propria lor țară”, adaugă Lutenco. Acesta amintește și despre profilul migranților printre care, o pare au studii superioare: medici, avocați, ingineri. „Desigur, există și excepții. Am auzit povești de succes ale moldovenilor care fac o carieră în Franța sau Statele Unite ale Americii. Totuși, cei mai mulți ajung să lucreze șoferi de camion, îngrijitori de bătrâni, menajeri sau muncitori în construcții. Pentru copiii lor, acest lucru nu este un semnal bun”, adaugă Lutenco, menționând că astfel, copiilor le scade interesul pentru educație. „Mai târziu, vor să meargă și ei în străinătate, și își dau seama că probabilitatea să găsească acolo un loc de muncă deosebit de bun este mică. Deci, de ce ar mai trebui să studieze?”

În articol se menționează și faptul că începând cu 28 aprilie 2014 moldovenii pot călători fără vize în UE, fapt care, în rândurile unor surse media trezise un nou flux de avertizări privind migranții ilegali: „după români și bulgarii, acum vor veni moldovenii”. „Moldovenii care au dorit să plece ilegal în Europa de Vest au plecat anterior, ilegal sau cu pașaport românesc”, a replicat Lutenco.

„Regimul liberalizat de vize nu a dus la o nouă ieșire a moldovenilor. Cu toate acestea, situația pentru copii se îmbunătățește. „Înainte, migranții trebuiau să plătească bani grei ca să treacă frontiera” spune Gavriliuc. „Odată ce ajungeau în Europa de Vest nu mai puteau reveni așa ușor. Au avut nevoie de ani de zile pentru a-și întoarce datoriile pe care le-au făcut când au plecat ilegal. Cunosc copii care nu și-au văzut părinții ani de zile. O fată mi-a spus odată cât de mult ea s-a înstrăinat de mama ei. A primit un pachet cu haine prin poștă, iar asta n-a făcut-o fericită, din contra. Hainele erau mult prea mici. Mama ei nu a realizat cât de mult a crescut între timp. Aceste vremuri au rămas în urmă. Ei pot călători liber, părinții pot veni de mai multe ori acasă”, adaugă Cezar Gavriliuc.

Sursa: http://www.groene.nl/artikel/eenzaam-op-je-nieuwe-nikes