Aisu Isacov: „Toți, indiferent de sex, avem aceleași drepturi”

Written by Admin

Este implicată civic. Apără drepturile omului și a reușit să-i mobilizeze pe mulți dintre semeni să fie mai conștienți de ele. S-a născut în Azerbaidjan și a crescut în Moldova. Are 18 ani, este elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” din Molovata, Dubăsari, știind deja că va alege o facultate care o va ajuta să-și dezvolte competențele fie în relații Internaționale, fie în drepturile omului. Este activă în diverse comunități, printre care Platforma Copiilor, ghidată de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC); Asociația de Voluntariat Internațional (AVI) din Moldova; Hai Moldova, membră a Consiliului Raional al Elevilor, președintă a Consiliului Elevilor. Organizează în localitatea sa un club de discuții pentru tineri.

Mai nou, și-a făcut vocea auzită în campania online #JoinMyFight, lansată de ERIKS Development Partner pentru a susține fetele din întreaga lume să-și apere drepturile. Și are un mare vis: ca fiecare copil din Moldova, dar și din întreaga lume să fie tratat cu respect și să trăiască într-o societate fără discriminare.

Campania #JoinMyFight este despre faptul că fetele au aceleași drepturi ca și băieții. Ce dificultăți întâmpini atunci când abordezi subiectul egalității de gen în comunitatea ta?

În general, când vorbim despre fete și băieți, de parcă ne-am referi la două lumi care nu comunică între ele, nu au nimic în comun și sunt în concurență.

În societatea noastră, să fii fată înseamnă să te confrunți cu multe prejudecăți, să-ți aperi dreptul de a vorbi, de a te comporta, de a te îmbrăca așa cum dorești.

„Tu ești fată. Nu poți veni la concertul școlar îmbrăcată în blugi. Du-te acasă și îmbracă-te în fustă!” „Tu ești fată! Trebuie să fii cuminte, îngrijită și delicată.” „Tu ești fată. Nu se poate să ai note atât de mici!” „Tu ești fată. De ce vorbești așa?” „Tu ești fată. Nu se poate să stai cu băieții!” „Tu ești fată. Nu este OK să joci volei într-o echipă de băieți.” „Lucrul manual, dansul și poezia sunt pentru fete, baschetul e pentru băieți.” „Ce fel de fată ești tu? Prinde-ți părul!” „E rușinos să vorbești despre menstruație, mai ales cu băieții!”

Sunt prejudecăți cu care fetele se confruntă des.

De exemplu, am încercat să ating de câteva ori subiectul menstruației în școală, însă profesoara a luat în derâdere intenția mea, spunând că e rușinos ca o fată să vorbească despre ciclul menstrual, mai ales cu băieții. Au început să râdă și câțiva colegi și colege.

Eu nu văd nimic rușinos în a discuta despre sănătatea noastră, indiferent că este vorba despe fete sau despre băieți. Toți, indiferent de sex, avem aceleași drepturi.

Când a început implicarea ta civică ?

Mereu mi-am dorit să particip la soluționarea anumitor probleme. Am început să fiu mai implicată acum trei ani, la Platforma Copiilor, ghidată de CIDDC. Aici am găsit o atmosferă liberă, prietenoasă, total diferită de cea din școală. Parcă am ieșit din zona mea de confort, iar stereotipurile pe care le aveam au dispărut. Și dacă inițial inima îmi bătea foarte tare și transpiram în timp ce îmi spuneam opiniile, convinsă că nu vor fi acceptate de cei din jur, acum sunt mai deschisă, curajoasă și am o gândire critică. Am înțeles că implicându-mă fac ceva nu doar în folosul meu, dar și al comunității.

Ce schimbări ai adus în comunitatea ta?

Cred că am reușit să-i mobilizez pe tineri să fie mai critici atunci când este vorba despre drepturile lor. În școala noastră, de exemplu, elevii nu mai sunt nevoiți să stea de serviciu pe coridoare, căci am reușit să convingem profesorii că astfel ni se încalcă dreptul la timpul liber. A dispărut și Chipărușul, coala cea mare de hârtie unde se afișau numele elevilor „răi”, alături de orar. Elementar, vocea noastră a început să fie auzită. Mie personal nu-mi mai este teamă să mă apropii de profesori sau de directoare și să le spun că îmi displac anumite lucruri în școală. Pe agenda Consiliului Elevilor (CE) au apărut și alte activități decât organizarea festivităților precum „Toamna de aur” sau Ziua Profesorului. Căci misiunea CE este să indentifice problemele elevilor din școală, să propună idei de soluții și să le înainteze profesorilor, administrației.

De asemenea, tinerii din comunitatea mea sunt mai receptivi să ia parte la cluburile de discuții pe care le organizez lunar la Biblioteca Publică din sat, în urma unui training pe tema discriminării, la care am participat la AVI Moldova în toamna lui 2018.

Cum ți se pare atitudinea autorităților față de copiii și tinerii activi civic?

Autoritățile nu prea iau în serios rolul copilului ca apărător al drepturilor omului. De exemplu, atunci când am propus să fac un atelier pe tema discriminării în școala mea, mulți profesori nu m-au susținut, chiar dacă elevii și-au dorit și își doresc discuții de acest gen. Din păcate, mai sunt profesori care nu consideră Platforma Copiilor, CNE sau CE instrumente de consultare a copiilor/tinerilor.

Superioritatea adulților față de copii se simte în toată lumea. De exemplu, atunci când Greta Thunberg le-a spus autorităților că tinerii vor fi cu ochii pe ele, acestea au râs. Într-un final, cred că discursul ei i-a mișcat pe toți, chiar și pe cei care o discriminează.

În opinia ta, cum am putea să avem o societate bazată pe egalitatea de gen?

Dacă fetele și băieții ar fi implicați mai des în activități comune și dacă discuțiile despre discriminare și consecințele ei grave asupra societății ar fi încurajate, cred că stereotipurile ar dispărea.

Interviu de Tatiana Corcebaș-Onica

Galerie foto: