Ultimile știri 3

Potrivit Studiului de Indicatori Multipli în Cuiburi, publicat de UNICEF în aprilie 2014, circa 21% dintre copii au cel puțin un părinte plecat peste hotare, iar 5% - ambii părinți. Efectele migraţiei sunt trăite nu doar de cei care pleacă, ci şi de membrii familiei care rămân acasă, în special copii şi bunici.

Părinţii sunt cei care trebuie să asigure toate condiţiile şi să-şi ofere dragostea pentru ca un copil să se dezvolte sănătos. Legile ţării noastre spun că părinţii sunt reprezentanţii legali ai copilului lor şi acţionează în numele acestuia în relaţiile cu toate persoanele şi autorităţile, pentru a se asigura că drepturile şi interesele legitime ale copilului sunt realizate (articolul 61 din Codul Familiei).

Gradul de independenţă al copilului nu creşte neapărat odată cu vârsta. Doi adolescenţi de 14 ani se pot comporta diferit în aceeaşi situaţie. Dacă intenţionaţi să plecaţi, cu siguranţă vă faceţi griji pentru el şi vă întrebaţi cât de pregătit este să se descurce în lipsa dumneavoastră.

Încurajaţi independenţa copilului

Pentru a deveni mai matur şi mai puternic, un copil are nevoie de independenţă. Părinţii care învaţă copilul să se bazeze pe propriile forţe vor câştiga aprecierea, respectul şi dragostea lui. Părinţii care sunt atenţi la evoluţia copilului, îi oferă ocazii să-şi dezvolte capacităţile şi să devină independent. Astfel, copilul acumulează experienţe valoroase care îl ajută în viaţă. Cu siguranţă, copilul are nevoie de suportul şi ghidarea adulţilor în acest proces de maturizare.

Răspundeţi la următoarele întrebări şi veţi înţelege în ce măsură copilul este pregătit să se descurce fără dumneavoastră:

• Copilul sau adolescentul îşi asumă singur responsabilitatea pentru pregătirea lecţiilor şi a activităţilor care ţin de gospodărie? Este nevoie să-i amintiţi despre sarcinile care sunt în responsabilitatea lui?
• Copilul sau adolescentul face faţă nevoilor sale de bază? Se îmbracă adecvat vremii şi ocaziei, poate folosi aparate de bucătărie, respectă regulile elementare de igienă şi regulile de securitate?
• Copilul sau adolescentul ia decizii în mod independent? Are gândire critică? Se descurcă în situaţii noi?
• Aveţi o relaţie bazată pe încredere cu copilul dumneavoastră? Deseori urmează sfaturile pe care i le daţi? Contează pe dumneavoastră atunci când are nevoie de sfaturi sau ajutor? Aţi discutat cui să se adreseze pentru ajutor, dacă va avea nevoie?
• Dacă aveţi mai mulţi copii, relaţia dintre ei este prietenoasă? Cei mari au grijă de cei mici? Se înţeleg între ei? Se ascultă unii pe alţii?

Unii părinţi cer de la copil să-i asculte „fără să le întoarcă vorba înapoi”. Apoi, brusc, pe la 25 de ani, cer de la el să ia decizii independente, să fie puternic, să conducă, să aibă succes, să câştige bani. Dar asta nu se întâmplă doar cu vârsta, asta se învaţă în familie. Acordaţi încredere copilului, oricât de mic ar fi el, respectaţi-i opinia şi demnitatea, implicaţi-l în luarea deciziilor. Oferiţi copilului posibilitatea de a alege şi respectaţi-i dorinţele.

Discutaţi despre siguranţă şi comportamente sigure

• Asiguraţi-vă că apartamentul sau casa este un spaţiu sigur pentru copil: lacătul la uşă funcţionează, medicamente se păstrează în spaţiu separat, sistemele de încălzire funcţionează fără riscuri. Vorbiţi cu el cum să procedeze în caz de urgenţe sau accidente. Scrieţi împreună numerele de telefon ale serviciilor de urgenţă, ale unor instalatori şi alţi „oameni utili”.

• Discutaţi cu copilul despre comportamentul în diferite situaţii dificile sau în care este ameninţată integritatea lui fizică şi psihică. Asiguraţi-vă că adolescentul poate să opună rezistenţă unor propuneri din partea altor persoane, pe care le consideră periculoase. Spuneţi-i unde să se adreseze pentru asistenţă medicală sau psihologică.

• Vorbiţi-i despre pericolele ce pot apărea în cazuri de ebrietate, inclusiv despre şofatul sub influenţa alcoolului. Asiguraţi-vă că adolescentul are acces la informaţii despre droguri, alcool, fumat, infecţii cu transmitere sexuală şi pericolul pe care acestea le reprezintă pentru viaţa, sănătatea şi oportunităţile sale de viitor.

• Discutaţi despre aşteptările pe care le aveţi ca părinte faţă de comportamentul lui în lipsa dumneavoastră. De exemplu, doriţi să frecventeze şcoala şi cercurile pe interese. Vorbiţi-i despre faptul cum să primească în ospeţie prieteni şi să meargă în ospeţie la cineva, cât timp şi în ce scop să folosească televizorul sau computerul. Spuneţi-i deschis ce şi cui doriţi să spună despre plecarea şi aflarea dumneavoastră în străinătate.

• Discutaţi cu copilul despre viitor. Vorbiţi despre planurile dumneavoastră şi aspiraţiile lui. Aflaţi ce-i place şi ce nu-i place. Informaţi-vă despre posibilităţile educaţionale şi opţiunile referitoare la profesie şi carieră.

• Încurajaţi-vă copilul să solicite ajutorul dumneavoastră sau al altei persoane atunci când nu se descurcă de unul singur. Ajutaţi-l să înţeleagă că a cere ajutor este un lucru firesc şi nu are nimic cu ruşinea. Vorbiţi-i despre situaţiile în care dumneavoastră aţi apelat la ajutorul cuiva.

Rubrica “Copilul meu, singur acasă” cuprinde o serie de texte informative pentru părinţii care se pregătesc să plece peste hotare şi sunt nevoiţi să-şi lase copiii acasă. Din seria de articole puteţi afla cum să pregătiţi copilul pentru o despărţire mai puţin dureroasă, cum să comunicaţi la distanţă şi ce este bine de ştiut despre particularităţile de vârstă ale copilului dvs.

Materialele sunt parte a proiectului „Familia în migrație: protejarea drepturilor familiilor transnaționale în Europa – Moldova”, realizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului cu suportul Fondazione L’Albero della Vita.

Opiniile exprimate în aceste articole nu reflectă neapărat punctul de vedere al agenţiei finanţatoare.

Cu toate că părinţii sunt cei care-şi cunosc cel mai bine copiii, uneori, se întâmplă că nici ei nu mai reuşesc să facă faţă situaţiilor. De multe ori, părinții reacționează violent la unele comportamente ale copiilor considerându-le ca fiind negative sau intenţionate, când, de fapt, poate fi doar un comportament specific vârstei. Pentru a înţelege mai bine copiii şi comportamnetele acestora este important să cunoaşteţi şi particularităţilor de vârstă ale copilului.

De exemplu, în perioada adolescenţei, se accentuează nevoia de afirmare a copilului. Un adolescent are nevoie de mai multe posibilităţi pentru a-şi dezvolta personalitatea şi a-şi spori independenţa faţă de părinţi. Atunci când această nevoie nu îi este realizată, copilul poate deveni indiferent, izolat, revoltat sau agresiv.

Înţelegerea nevoilor emoţionale ale copilului ne ajută să-i oferim condiţiile necesare pentru a se dezvolta armonios. Împreună cu nevoile fizice (hrană, adăpost, siguranţă), fiecare persoană, inclusiv copilul şi tânărul, are nevoi emoţionale (sprijin, respect, recunoaştere, acceptare, dragoste, prietenie, îndeplinire a propriilor speranţe etc.). Sănătatea şi dezvoltarea fiecărui copil depind de satisfacerea acestor nevoi fireşti.

Comunicaţi cât mai mult cu copilul

Relaţia dintre părinte şi copil trebuie să se bazeze pe înţelegere şi nu pe autoritate sau forţă. Comunicarea permanentă cu copilul vă ajută să înţelegeţi ce gândeşte, ce simte, ce probleme şi ce nevoi are acesta. Veţi avea o relaţie bună cu copilul atunci când el va simţi că îl apreciaţi şi îl înţelegeţi, că vă interesează şi îi respectaţi „universul” personal. Comunicând, veţi cunoaşte presiunile la care copilul este supus din partea mediului şcolar, familiei şi societăţii. În acest mod, veţi deveni mult mai înţelegător în ceea ce priveşte comportamentele copilului, aparent „nepotrivite”.

Dezvoltarea încrederii şi stimei de sine este un mod sigur de prevenire a problemelor cu care se pot confrunta uneori copiii şi tinerii: dificultăţi de învăţare, abandon şcolar, conflict cu legea, abuz de droguri şi de alcool, suicid. Copilul îşi construieşte părerea despre sine din părerile pe care le au despre el persoanele care îl înconjoară. Oamenii din jur sunt „oglinda” în care se vede copilul. Părinţii au rolul de bază în a ajuta copiii să-şi descopere şi să-şi sporească stima de sine. A avea o bună stimă de sine înseamnă să-ţi asumi responsabilităţi, să te afirmi, să poţi răspunde propriilor nevoi, să ai scopuri în viaţă şi să găseşti modalităţi de a le atinge.

Încurajarea comportamentelor dorite, pozitive este cea mai bună modalitate de disciplinare a copilului. Evitaţi pedepsirea copilului. Bătaia înjoseşte şi înrăieşte.

Implicarea şi participarea copilului în luarea deciziilor în lucrurile care îl privesc este un drept al său. Copiii nu sunt mini-oameni cu mini-drepturi. Ca orice fiinţă, copilul are dreptul de a avea şi a spune opinia personală privind diverse aspecte ale vieţii. Vorbiţi cu copilul atunci când luaţi decizii care îl privesc. Atunci când vă gândiţi să plecaţi la muncă în străinătate, discutaţi şi decideţi împreună cu copilul dacă pleacă unul dintre părinţi sau ambii, cât timp veţi lipsi din viaţa lui, în grija cui, cu cine va rămâne copilul dumneavoastră, va locui singur sau cu persoana care îl va supraveghea, ce responsabilităţi vor avea copilul şi îngrijitorul său.

Materialele sunt parte a proiectului „Familia în migrație: protejarea drepturilor familiilor transnaționale în Europa – Moldova”, realizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului cu suportul Fondazione L’Albero della Vita.

Opiniile exprimate în aceste articole nu reflectă neapărat punctul de vedere al agenţiei finanţatoare.

15 noiembrie, Chișinău: 30 de adolescenți – membri ai Consiliului Național al Elevilor din școli profesionale și colegii, reprezentanții societății civile și companiilor naționale discută în cadrul unei mese rotunde despre oportunitățile de angajare și necesitățile pieței forței de muncă.