Ultimile știri 2

Copiii fără îngrijire părintească au nevoie de suport și sprijin din partea profesioniștilor, pentru că ei nu au familia, părinții aproape. Ajunși în ultimul an de gimnaziu, foarte mulți adolescenți sunt confuzi și le este greu să decidă ce vor face mai departe.

Anul acesta, Iurie a absolvit gimnaziul internat, iar de aproape 4 luni, învață meseria de tâmplar la o școală profesională. Spune cu încredere că vrea să ajute oamenii să-și amenajeze casele frumos și funcțional.

Situația era însă diferită acum un an, când Iurie era în clasa a 9-a. La absolvirea celor nouă clase știa că urmează să plece de la internat, dar nu știa unde va ajunge.

„Eram clasa a noua și nu știam nimic despre ce va urma și ce trebuie să fac. Toți îmi spuneau că trebuie să merg mai departe la școală, să-mi găsesc o profesie care să mă ajute să mă întrețin și care să-mi placă. La școală nu am auzit sfaturile care m-ar fi ajutat să înțeleg ce pot să fac, unde să caut, unde să merg”, povestește Iurie.

Prin fișe, explicații și jocuri – așa spune Iurie că a ajuns să înțeleagă cine vrea să devină și ce trebuie să facă pentru a-și atinge scopul. Activitățile au fost realizate de echipa Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC).

CIDDC desfășoară de mai bine de 10 ani, în cadrul diferitor programe, seminare de orientare profesională pentru absolvenții instituțiilor rezidențiale.

Elevii claselor a 7-9 de la Bender, Leova și Strășeni sunt implicați în exerciții practice, în cadrul cărora se cunosc mai bine pe sine, se informează despre piața muncii, instituțiile de învățământ în care pot să învețe o profesie, pregătirea dosarului de admitere și despre riscurile/ pericolele cărora ar trebui să facă față după ce pleacă de la internat. În cadrul seminarelor se mai discută despre instituțiile și profesioniștii responsabili să-i ajute, să-i ghideze pe perioada studiilor profesionale și în perioada angajării în câmpul muncii”, explică Aliona Stepan, coordonatoarea programelor de lucru cu copii din instituții rezidențiale.

Chiar dacă subiectul de ghidare în carieră este inclus în curriculum, activitățile legate de orientarea profesională sunt neglijate de către profesori sau lipsesc.

Despre procesul de instruire în școală, copiii vorbesc într-un raport privind respectarea drepturilor copilului. Copiii, au fost ghidați de CIDDC să evalueze cum sunt respectate drepturile lor. Ei susțin că programa școală este teoretică, cele mai practicate metode de învățare fiind însușirea pe de rost a temelor sau reproducerea informației din cărți. Mai puțin sunt dezvoltate abilitățile copiilor și mai puțin sunt pregătiți pentru viața activă de adult.

Pe perioada anului de studii 2015-2016, circa 100 de elevi  gimnaziile internat din orașele Bender, Leova și Orhei participă la activități de informare și de dezvoltare a abilităților de viață. Activitățile sunt desfășurate de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului, în parteneriat cu Ministerul Educației și cu suportul Soroptimist International – Uniunea din Norvegia.

De multe ori, mesajele adulților au legătură doar cu rezultatul final al copilului. Se apreciază reuşitele şi în mică măsură se observă progresul pentru celelalte rezultate. În loc să insistaţi pe ce a greşit, spuneţi copilului ce a făcut bine şi ce a mai rămas de făcut. Apreciaţi nu doar rezultatul final, dar şi faptul că a încercat, s-a străduit.

Adulţii au suficientă experienţă şi ar trebui să-şi direcţioneze potenţionalul în favoarea copilului. Uneori poate fi nevoie să repetaţi sau să explicaţi clar ce aţi avut în vedere când aţi spus una sau alta. Explicaţi pe înţelesul copilului de ce trebuie să se comporte într-un fel sau altul şi ce aveţi în vedere când îi spuneţi: „să fii cuminte”, „să nu-ţi faci de cap” sau „să nu ieşi din vorba bunicilor sau rudelor”.

Spuneţi vorbe care să-i încurajeze

Copiii pot fi sensibili la ceea ce le spun adulţii. În special adolescenţii. Ei se simt răniţi atunci când sunt criticaţi. În diferite situaţii, la telefon sau în perioada vizitelor, nu uitaţi să le spuneţi vorbe care să-i încurajeze:

Folosiţi laude care nu umilesc şi critici care nu jignesc. Copiii se simt stânjeniţi atunci când sunt lăudaţi şi consideră că nu merită. Ba uneori se poartă dinadins urât ca să demonstreze că v-aţi înşelat. Pentru ca laudele să aibă efect, descrieţi ceea ce vedeţi sau auziţi sau descrieţi ce simţiţi dvs. în legătură cu asta. Evitaţi să îl comparaţi cu alt copil: „Cel mai bun”, „Mai bun decât...”.

Încurajaţi copilul, vorbindu-i cuvinte care să-i sporească încrederea în forţele proprii. De încurajări au nevoie şi copiii cu comportamente problematice. Ei au toate şansele pentru a dezvolta un comportament adecvat, spune psihologul Tatiana Turchină. „Experienţa a demonstrat că în fiecare copil există calităţi extraordinare, este nevoie doar de un efort pentru a descoperi acest potenţial. Chiar şi în acel „bătăuş” ar putea să existe nişte interese, curiozităţi, abilităţi constructive şi dacă le descoperi şi mobilizezi în direcţia potrivită, s-ar putea ca acel comportament de „bătăuş” să dispară", explică Tatiana Turchină.

Pentru a „îmblânzi” copiii cu comportamente problematice, uneori este de ajuns de trecut de la etichete negative la cele pozitive. „Dacă etichetăm copilul negativ, el ajunge să se conformeze acelor etichete şi să se comporte corespunzător. Este ca o lege nescrisă. Cu cât îi zici mai mult că este bătăuş sau răul clasei, el se identifică cu această etichetă şi continuă să se comporte exact aşa. De aceea, mai potrivit ar fi să-l etichetăm pozitiv (dacă tot se obișnuiește să se apeleze la etichete), să-i descoperim potenţialul şi să-l încurajăm să facă ce-i reuşeşte bine. Astfel, el se va identifica cu acel comportament şi se va purta ca atare. Aici trebuie să contribuie atât părinţii cât şi cadrele didactice. Niciunul nu este mai superior, doar că, învăţătorul ştie mai bine ce poate copilul în materie de cunoştinţe şi din prizma comportării lui în cadrul unui colectiv, grup, iar părintele îşi cunoaşte copilul de mic, din altă perspectivă”, menţionează Tatiana Turchină.

Adulţii recurg deseori la compararea reuşitelor copiilor cu ale altor colegi sau fraţi. De cele mai multe ori, intenţiile lor sunt de a-i încuraja pe copii să tindă spre rezultate mai bune. Doar că, în condiţiile în care vrem să dezvoltăm personalităţi unice, originale, diverse, dacă continuăm cu această metodă, s-ar putea să stingem unicitatea copilului, să stingem procesul de căutare a sinelui, să stingem formarea încrederii şi stimei de sine, menţionează psihologul Tatiana Turchină.

Fiecare copil are abilităţi şi cunoaşte mai bine un aspect sau altul. Atât părinţii cât şi învăţătorii ar putea să identifice la copii la ce se descurcă ei mai bine şi să-i încurajeze să facă acele lucruri. ,,Astfel, şi copiii îşi satisfac nevoia de explorare, de descoperire atât a lumii din jur, cât şi a sinelui, iar concurenţa poate fi dezvolată prin alte modalităţi. Este bine să dezvoltăm competenţa de competitivitate, dar aceasta se poate face prin alte metode, prin activităţi de lucru în echipă, prin proiecte sociale, de creaţie, de ştiiinţe sau activităţi sportive. Astfel, competitivitatea se dezvoltă pe potenţialul nativ, pe abilităţile şi competenţile tuturor copiilor", explică specialista.

Tot mai mulţi învățători înţeleg că relaţionarea cu elevii la şcoală depinde mult de atitudinea pe care o au faţă de copii şi comunicarea cu părinţii acestora. Este una dintre concluziile conturate la etapa intermediară de evaluare a programului de educație parentală pentru circa 150 de învăţători din mun. Chişinău şi r-ul Căuşeni.

Împreună cu specialiştii care îi ghidează în acest program, învățătorii analizează ședințele cu părinții pe care le-au organizat de la precedenta întâlnire de lucru până în prezent. Totodată, cadrele didactice vorbesc despre experiențele şi rezultatele pe care le-au avut în perioada programului (august 2014 - mai 2015). După 10 luni de stagiu, mulţi învăţători spun că programul de instruire are impact atât asupra activității profesionale, cât și personale.

„Am reușit să stabilim reguli în familie. Am văzut pe copii interesați de acest proces, iar acum chiar ne fac observații dacă ne abatem de la reguli. Dacă noi le respectăm, le respectă și ei. M-am apropiat mai mult de copii. Îi ascult mai mult. Am învățat să-mi stăpânesc emoțiile. Am luat multă experiență și de la colegii de aici. Reguli am stabilit și cu elevii din clasă. Acum și la ședințe vin mai mulți părinți. Deja știu să le identific mai bine nevoile. Ei vin cu interes. Spun că le place”, spune Angela Toma, învăţătoare la Liceul „Liviu Rebreanu” din Chişinău.

Scopul programului este ca învăţătorii să obțină cunoștințe și abilități pentru lucrul cu părinţii, astfel încât, împreună să contribuie la educarea nonviolentă a copiilor. „Anterior fugeam de seminare. Ziceam că îmi pierd timpul și trebuie ulterior să recuperez orele de la care am lipsit. Anul acesta am înțeles că totul poate fi recuperat. Reveneam la școală mai pozitivă și era și spre binele copiilor. Eu am conștientizat că gândurile mele au consecințe. Gândurile pozitive m-au ajutat mult în viața de familie. Îmi este mai ușor să organizez ședințele cu părinții pentru că eu nu mai pun accent pe transmiterea informațiilor, dar acum le pot spune și cum să procedeze. S-au îmbunătățit relațiile și cu colegele. Ele vin la mine după un sfat” Olga Burzacovschi, LT „Iulia Hașdeu”.

„Am învățat să-mi respect copilul. Comunicarea dintre mine și el e total altfel. El chiar mă laudă şi îmi zice uneori „bravo mama, ceva se întâmplă cu tine că te schimbi spre bine”, spune Natalia Bernaz, de la Liceul „Liviu Rebreanu” din Chişinău. „Chiar dacă am mai avut conflicte, acum îmi dau seama că era vina mea. Am învățat să utilizez mesajele asertive. Spun „mă simt așa când tu faci asta…” În clasă, am pus regulile pe foaie. Până va ajunge să meargă lucrurile de la sine, va fi un pic incomod și se cere un efort mai mare. Din septembrie voi avea o nouă clasă. Acum știu bine de unde să încep și unde să ajung în lucrul cu părinții. Știu ce se poate de făcut ca să pun accent mai mare pe metodele de educație ca să evităm violența”, adaugă învăţătoarea.

Deseori, adulții devin deranjanți de felul cum se comportă copiii, dar asta se întâmplă pentru că, ei nu sunt pregătiți să-i înţeleagă, spune Victoria Adascaliţa, psiholog, specialistă în cadrul programului de educaţie parentală pentru cadrele didactice. „Vrem ca învățătorii și părinții să fie mai pregătiți pentru schimbări și pentru a ajuta copiii în perioada schimbărilor” menţionează specialista.

Mai mult sau mai puţin, toți participanții la program au făcut progrese, spune Aliona Stepan, asistentă de proiect. „Toți au conștientizat că responsabilitatea lor ține și de înțelegerea copilului și a comportamentelor acestuia, protecția copilului la școală, dar și informarea/ susținerea părinților când aceștia au relații mai tensionate cu copiii lor. Este importantă promovarea metodelor pozitive de educație la școală și discutarea acestor metode cu părinții în cadrul ședințelor de grup sau individuale. De asta, profesioniștii din domeniul educației au nevoie şi în continuare de asistența experților și de schimbul de experiență privind comunicarea cu părinții elevilor ", menţionează Aliona Stepan.

Programul de instruire de lungă durată a cadrelor didactice din învățământul primar este organizat de Ministerul Educației în parteneriat cu Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDC) și susținerea UNICEF Moldova.