Cum alegem persoana în grija căreia rămâne copilul
Studiul de Indicatori Multipli în Cuiburi, publicat de UNICEF în aprilie 2014, arată că circa 21% dintre copii au cel puțin un părinte plecat peste hotare.
Atunci când decideți să plecați peste hotare, stabiliți împreună cu copilul cine va fi persoana în grija căreia rămâne, ce responsabilităţi va avea această persoană şi care vor fi și responsabilităţile copilului.
Primul lucru la care trebuie să vă gândiţi atunci când decideţi cu cine rămâne copilul este dacă persoana are un comportament adecvat.
Există cazuri în care copilul devine martor sau chiar victimă a unor comportamente periculoase din partea persoanei în grija cărora au rămas – consum de alcool, exploatare prin muncă, violenţă, abuz, inclusiv sexual.
Discutaţi cu viitorul îngrijitor şi stabiliţi clar care vor fi responsabilităţile acestuia, de exemplu: să aibă grijă de sănătatea, alimentaţia copilului, să urmărească activitatea lui şcolară, să discute cu profesorii, să-l ajute la distribuirea cheltuielilor, să contacteze în caz de urgenţă părinţii plecaţi.
Asiguraţi-vă că îngrijitorul de bază sau altă persoană va putea discuta cu copilul şi despre alte lucruri decât despre mâncare şi şcoală. Solicitaţi-i să ofere copilului sprijin emoţional. Multe dintre persoanele care au în grijă copii cu părinţi plecaţi consideră că satisfacerea nevoilor copiilor pentru hrană şi adăpost este principala lor sarcină. Această atitudine poate accentua izolarea şi închiderea în sine a copiilor. Pentru a fi sănătos, copilul, ca oricare dintre noi, are nevoie de sprijin, respect, acceptare, dragoste, prietenie.
Evitaţi să încurajaţi o atitudine a copilului faţă de îngrijitor ca faţă de părinte. Nu-l lăsaţi nici pe îngrijitor să creadă că el va fi „părintele” copilului. Copilul, mai ales adolescentul, preferă să vadă în persoana îngrijitorului un partener, un prieten, pe cineva cu care să poată vorbi de la egal la egal. Oricât de bună ar fi o persoană, ea nu poate înlocui părintele. Acest lucru este înţeles şi de copil. Unii devin „obraznici”, neascultători anume pentru că vor să protesteze faţă de îngrijitorii care îşi impun autoritatea.
Uneori, îngrijitorii tind să controleze prea mult viaţa şi comportamentul copiilor, să le atribuie multe sarcini, cu scopul de a limita riscul de implicare a acestora în activităţi periculoase. Asiguraţi-vă că îngrijitorul înţelege importanţa participării copilului la diferite activităţi, nu numai la şcoală, dar şi în grupul de prieteni.
Este foarte important să vorbiţi cu îngrijitorul despre respectarea spaţiului personal şi intimităţii copilului. Şi aceasta indiferent de faptul, dacă aţi decis că el va locui singur, va fi vizitat de îngrijitor sau va sta cu îngrijitorul sau chiar la el în casă. Este potrivit ca îngrijitorul să-şi stăpânească grija şi curiozitatea exagerate, să respecte secretele, jurnalul personal, lucrurile personale, în nici un caz să nu se implice în convorbirile cu prietenii copilului sau cu părinţii.
Sugeraţi îngrijitorului să vorbească cu copilul despre dumneavoastră, părinţii lui. Aceste discuţii îl ajută să-şi exprime emoţiile, să înţeleagă unele lucruri, să-şi simtă părinţii aproape. Este important ca îngrijitorul să-i spună copilului că părinţii continuă să răspundă la nevoile lui, chiar dacă nu poate să-l vadă. Nu este potrivit însă ca îngrijitorul să-i spună copilului că părinţii au plecat „pentru binele lui”, ca să-i cumpere jucării, telefoane mobile, haine scumpe, case. Aceasta îl face pe copil să se simtă vinovat.
Anunțați autoritățile în grija cui rămâne copilul În cazul în care ambii părinți intenționați să plecați peste hotare pe un termen mai mare de trei luni, iar copiii rămân în Republica Moldova, ar fi bine să informați din timp autoritățile locale despre persoana în grija căreia rămân copiii. Același lucru este valabil și în cazul familiilor cu un singur părinte și este prevăzut și de legislație (Art. 13(4), Legea Nr. 140, din 14.06.2013).
Materialele sunt parte a proiectului „Familia în migrație: protejarea drepturilor familiilor transnaționale în Europa – Moldova”, realizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului cu suportul Fondazione L’Albero della Vita.
Opiniile exprimate în aceste articole nu reflectă neapărat punctul de vedere al agenţiei finanţatoare.
