Cine este responsabil de creşterea şi dezvoltarea copilului în lipsa părinților
Potrivit Studiului de Indicatori Multipli în Cuiburi, publicat de UNICEF în aprilie 2014, circa 21% dintre copii au cel puțin un părinte plecat peste hotare, iar 5% - ambii părinți. Efectele migraţiei sunt trăite nu doar de cei care pleacă, ci şi de membrii familiei care rămân acasă, în special copii şi bunici.
Părinţii sunt cei care trebuie să asigure toate condiţiile şi să-şi ofere dragostea pentru ca un copil să se dezvolte sănătos. Legile ţării noastre spun că părinţii sunt reprezentanţii legali ai copilului lor şi acţionează în numele acestuia în relaţiile cu toate persoanele şi autorităţile, pentru a se asigura că drepturile şi interesele legitime ale copilului sunt realizate (articolul 61 din Codul Familiei).
Atunci când, din diferite cauze, părinţii nu-şi pot îndeplini responsabilităţile, ei trebuie să-i asigure copilului un reprezentant legal care să aibă grijă ca drepturile şi interesele lui să fie realizate.
Statul (reprezentat de toate instituţiile subordonate administraţiei publice centrale, raionale şi locale) are obligaţia să acorde sprijin părinţilor, în toate situaţiile când aceştia au nevoie de ajutor pentru a-şi creşte copiii. În cazul plecării părinţilor la muncă în alte ţări, statul trebuie să instituie un tutore pentru copilul rămas singur acasă şi să ofere servicii care vor ajuta copilul să se dezvolte sănătos.
Părinţii care decid să plece pentru o perioadă de timp să lucreze în străinătate sunt obligaţi să instituie tutela unui îngrijitor asupra copilului pe care îl lasă acasă. Pentru aceasta părinţii se înţeleg cu o persoană să aibă grijă de copilul lor, să-l supravegheze, să fie responsabilă pentru viaţa şi securitatea acestuia în lipsa lor.
Ulterior, împreună cu această persoană, trebuie să meargă la primărie, pentru a scrie o cerere în care se menționează că părinţii transmit îngrijitorului, temporar, responsabilităţile părinteşti asupra copilului, iar îngrijitorul – că este de acord să-şi asume aceste responsabilităţi.
Documentul prin care îngrijitorul va deveni tutorele copilului, va pune baza dosarului, pe care îl va completa asistentul social din localitate.
Dacă, din anumite motive, părintele sau părinţii nu reuşesc să meargă la primărie, pentru a-şi anunţa plecarea şi a înregistra cererea de instituire a tutelei asupra copilului, este important să lase îngrijitorului acest document, avizat la notar. Mai târziu, îngrijitorul va putea merge la asistentul social din primărie, care îl va ajuta să facă dosarul de instituire a tutelei.
Sunt o mulţime de situaţii în care nu veţi putea acţiona din numele copilului dacă nu sunteţi tutorele lui, iar în acest mod, îl veţi lipsi pe copil de drepturi precum:
• Să perfectaţi acte de identitate în numele copilului – buletin de identitate, paşaport;
• Să plecaţi peste hotare împreună cu copilul, la odihnă, pentru a face un tratament, a vizita părinţii lui sau cu alte ocazii;
• Să înscrieţi copilul la grădiniţă sau la şcoală;
• Să obţineţi certificate medicale pentru copil;
• Să-i asiguraţi copilului consultaţii sau ajutor medical atunci când are probleme de sănătate (intervenţii chirurgicale, tratamente);
• Să primiţi de la primărie diferite ajutoare care i se cuvin copilului, conform legilor, cum ar fi cel de şcolarizare; produse alimentare, rechizite şcolare, haine – dacă aveţi o situaţie financiară dificilă; indemnizaţii pentru întreţinerea copilului invalid ş.a.;
• Să fiţi membru al Asociaţiei Părinteşti din şcoala în care învaţă copilul;
• Să vă daţi acordul privind disciplinele la alegere pe care le va studia copilul;
• Să vă daţi acordul pentru participarea copilului la excursii organizate de şcoală sau în proiecte care se desfăşoară în localitatea dvs. sau în altă regiune;
• Să fiţi persoana de legătură dintre diferite instituţii şi copil (primărie, şcoală, grădiniţă, poliţie, centrul medical, centrul pentru copii şi tineri).
Dacă nu aveţi documentul care confirmă că sunteţi tutorele copilului:
• Puteţi fi bănuit(ă) sau învinuit(ă) că aţi răpit sau reţineţi copilul, neavând nici un temei legal, ceea ce este un abuz împotriva lui;
• Chiar dacă veţi vrea să ajutaţi copilul în anumite situaţii grave care i se pot întâmpla în lipsa părinţilor (boli, accidente, infracţiuni), nu veţi putea acţiona în nici un fel în favoarea lui.
Materialele din rubrica „Copilul meu, singur acasă" sunt parte a proiectului „Familia în migrație: protejarea drepturilor familiilor transnaționale în Europa – Moldova”, realizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului cu suportul Fondazione L’Albero della Vita. Opiniile exprimate în aceste articole nu reflectă neapărat punctul de vedere al agenţiei finanţatoare.
