Cum să vă înţelegeţi mai bine cu copilul: Stabiliţi reguli în viaţa familiei
Cu intenția de a-i proteja, deseori, părinţii/adulţii au tendinţa de a impune multe reguli copilului. De fapt, regulile sunt importante pentru copii, deoarece, atunci când sunt corect formulate, ele prevăd care vor fi acțiunile ce urmează. O regulă ar trebui să spună copilului ce aşteaptă cei din jurul lui ca el să facă. Stabiliţi câteva reguli, limite şi nu vă abateţi de la ele. Un copil învaţă nu doar din ceea ce îi spuneţi, dar mai ales din ceea ce vede că faceţi. El se va aştepta ca şi dvs. să respectaţi regulile pe care le-aţi stabilit şi să vă ţineţi promisiunile. Dacă daţi importanţă celor stabilite anterior, copilul vă va respecta şi pe dvs. mai mult.
Stabiliţi reguli împreună, nu le impuneţi. Dacă sunt stabilite şi respectate, regulile ajută membrii familiei să reducă numărul conflictelor şi să menţină o atmosferă de comunicare eficientă şi relaţii sănătoase. Iată câteva lucruri de ţinut cont atunci când stabiliţi regulile familiei:
Regulile să fie stabilite treptat, pe măsură ce copilul creşte, înţelege mai multe şi este capabil să le respecte. Copiii au nevoie de limite şi de disciplină ca să se simtă în siguranţă. Totuşi, prea multe reguli pot fi simţite ca un control asupra vieţii lor. Cel mai bine este să stabiliţi 5-7 reguli pentru situaţii în care sănătatea şi siguranţa tânărului pot fi în pericol. Lăsaţi-l să ia singur decizii în celelalte situaţii. Pentru a stabili reguli, trebuie să vă clarificaţi ce aşteptaţi de la adolescent şi ce comportamente le consideraţi inacceptabile.
Regulile trebuie să fie stabilite împreună cu copiii. Când iau parte la aşa discuţii, copiii şi tinerii sunt mult mai dispuşi să respecte înţelegerea la care s-a ajuns. Pentru că astfel nu le impuneţi nimic. Când negociaţi, îi ajutaţi să simtă că au un anumit control asupra propriei vieţi şi că opinia lor este importantă. Fiecare regulă trebuie formulată şi discutată împreună, într-o atmosferă calmă, acordând un timp special pentru aceasta. La fel, trebuie discutate consecinţele pentru copil atunci când regula nu va fi respectată, dar şi beneficiile respectării fiecărei reguli.
Să fie puţine. Cu cât nevoia de structură şi control este mai mare, cu atât tendinţa de a pune reguli pentru orice, va fi mai mare. Este bine să aveţi cel mult 5 reguli. Dacă numărul lor este mai mare, va fi greu să urmăriţi respectarea, iar regulile a căror respectare nu este monotorizată îşi pierd foarte uşor valoarea. Accentul trebuie să fie pus pe acele comportamente care se vrea a fi văzute la copil sau pe cele de care se vrea să se scape.
Regulile trebuie formulate comportamental şi pozitiv. Părinţii apelează la reguli pentru a face copilul să aibă un comportament dorit de ei. Deseori, când formulează aceste reguli, ei recurg la metoda interdicţiei, indicând copilului ce NU se poate de făcut: „Nu arunca”, „Nu fugi”, „Nu striga”, „Nu împinge”, „Nu atinge”. În asemenea situaţii, copilul nu ştie ce SĂ facă, pentru că nu i se spune acest lucru. Iată de ce, regula trebuie să conţină comportamentul pe care îl aştepţi de la copil: „Pune cărțile pe raft, iar îmbrăcămintea în dulap”, „Mergi la pas”, „Când vorbeşte o persoană, așteaptă să-și termine gândul, apoi poți vorbi tu”, „Atinge gingaş” etc.
Ambii părinţi trebuie să fie de acord cu regulile stabilite. Doar aşa copilul poate să însuşească regulile, să se obişnuiască cu disciplina. Dacă un părinte nu e de acord cu cerinţele celuilalt, este mai bine să discute despre aceasta mai târziu, când copilul nu este prezent, şi să încerce să ajungă la un numitor comun. Altfel, copilul va învăţa să obţină ceea ce-şi doreşte profitând de neînţelegerile părinţilor, iar relaţiile dintre membrii familiei vor avea de suferit.
Consecinţe. Regulile sunt ca şi legile. Dacă adultul nu le monitorizează, atunci nici cel mic nu le va respecta. Copilul trebuie să ştie clar ce urmează să se întâmple dacă regulile nu vor fi respectate. Consecinţele trebuie stabilite împreună cu el. E bine să înțeleagă că atunci când a ales să încalce regula, a ales să suporte şi consecinţa.
Regulile trebuie afişate la vedere, desenate sau scrise pe înțelesul copilului, pentru a nu fi uitate. Este important ca regulile să fie vizibile. Doar pentru că au fost verbalizate nu garantează că ele vor fi memorizate. Mai este important ca copii să fie sprijiniţi în procesul de învăţare a regulilor. Faptul că încă nu respectă o regulă poate însemna că el încă are nevoie de ajutor pentru a o învăţa.
Aţi vrea să protejaţi copilul de orice experienţă neplăcută, dar, dacă nu-l lăsaţi să facă propriile greşeli şi să înveţe propriile lecţii de viaţă, nu va fi pregătit să ia decizii bune, se va descurca cu greu de sine stătător. Daţi-i voie să încerce lucruri noi, să iasă cu prietenii, să meargă în drumeţii sau să participe la orice altă activitate care îl ajută să se dezvolte şi să capete experienţă.
Încrederea nu exclude controlul. Controlaţi echilibrat activităţile copilului, fără a limita nevoia sa de cunoaştere şi exprimare şi aşa ca să vă simţiţi liniştit(ă) şi dvs. Lăsaţi tânărul să capete experienţă şi fiţi gata să interveniţi când are îndoieli sau dificultăţi. Asta înseamnă inclusiv să simtă consecinţele luării unor decizii greşite.
Majoritatea adolescenţilor ştiu unde au greşit şi discuţiile nesfârşite de după fiecare lucru care v-a supărat doar îl vor sâcâi. Nu-l certaţi şi nu-l jigniţi. O dată ce i-aţi spus că este rău, obraznic, egoist, leneş, prost, neatent sau orice altceva, i-aţi pus o etichetă. Şi dacă el ia de bună eticheta, va începe să se comporte ca atare. Îşi va spune: „Nu are rost să fac eforturi, aşa sunt eu, leneş.” Sau „Ce am de pierdut? Oricum mă crede obraznic.”
Dacă respectați recomandările menţionate anterior, cazurile când copilul se comportă inacceptabil, se vor micşora simţitor. Însă, nu te aştepta ca neînțelegerile dintre voi să dispară cu totul. Oricât de bine ar funcţiona aceste recomandări, vor apărea momente când trebuie să reacționați la un comportament nedorit sau nepotrivit al copilului.
Sursa grafic: My kids
