Studiile arată că atunci când ambii părinţi participă la creşterea şi educarea copiilor şi la sarcinile casnice, aceştia reuşesc să menţină o legătură mai puternică. 

Tatăl este o sursă suplimentară de ataşament pentru copil, iar ulterior, devine o sursă importantă pentru stima de sine a copilului. El reprezintă un model de funcţionare masculină, la fel de important atât pentru fete cat şi pentru băieţi. Pentru a se apropia mai mult de copil, ar fi bine ca tatăl să se implice în viaţa copilului cât mai devreme, chiar şi prin activități de rutină, menţionează psihologul Sergiu Toma.

S-a demonstrat că oamenii care sunt importanţi pentru copil au un impact semnificativ în dezvoltarea stimei lor de sine. Familia și învățătorii sunt persoanele alături de care copiii își petrec cea mai mare parte a timpului. Pentru buna dezvolatare a copilului, colaborarea dintre părinţi şi cadrele didactice este esenţială.

Un nou program de educație parentală pentru cadrele didactice din învăţământul primar ia startul în zilele de 17-18 septembrie.

Peste 100 de învăţători din oraşele Străşeni, Hânceşti şi Chişinău vor fi implicaţi, pe parcursul anului de studii 2015-2016, într-un program de formare privind educaţia parentală. În această perioadă, învăţătorii vor fi instruiţi şi ghidaţi de profesionişti cu vastă experienţă în protecţia copilului.

Scopul programului este de a dezvolta cadrelor didactice competenţe privind educarea pozitivă a copiilor şi protejarea lor faţă de violenţă. Totodată, învăţătorii urmează să promoveze educaţia pozitivă a copiilor şi în cadrul activităţilor şi şedinţelor cu părinţii.

Adulţii recurg deseori la compararea reuşitelor copiilor cu ale altor colegi sau fraţi. De cele mai multe ori, intenţiile lor sunt de a-i încuraja pe copii să tindă spre rezultate mai bune. Doar că, în condiţiile în care vrem să dezvoltăm personalităţi unice, originale, diverse, dacă continuăm cu această metodă, s-ar putea să stingem unicitatea copilului, să stingem procesul de căutare a sinelui, să stingem formarea încrederii şi stimei de sine, menţionează psihologul Tatiana Turchină.

Încă de la vârsta de doi ani, un copil poate trăi cu aceeaşi intensitate toată gama de emoții, la fel ca un adult. Furia, frica, tristeţea, fericirea sunt primele emoții care apar şi sunt uşor de explicat. Cu cât copilul va fi obişnuit de la o vârstă mică să-şi exprime stările, cu atât baza copilăriei și a adolescenței lui va fi mai sănătoasă.

Sentimentele copiilor se dezvoltă până la vârsta de 6 ani şi vor fi exprimate în funcţie de cum le este permis. Încurajaţi copilul să vorbească despre ceea ce simte. Obişnuiţi-l să-şi înţeleagă stările sufleteşti. Întrebaţi-l: „eşti supărat pentru că...?”, „eşti bucuros pentru că ţi-a reuşit...?", „te mândreşti că...?”. Spuneţi-i cuvinte care arată emoţii: „îmi pare că eşti mulţumit”, „arăţi trist”.