În primii ani de şcoală, copilul îşi lărgeşte cercul de comunicare, devine tot mai îndemânatic, ştie să scrie, să citească, să calculeze şi află multe lucruri noi. El îşi controlează bine corpul, ceea ce îl ajută să practice şi deverse genuri de sport. În această perioadă, copilul este tot mai interesat de semenii lui, leagă prietenii şi devine treptat tot mai independent.

Dacă veţi încerca să vedeţi lucrurile prin ochii copilului, veţi înţelege de ce uneori este plin de energie şi bucuros, iar alteori devine plictisit şi abătut sau nervos. Când vă gândiţi la câte presiuni este supus un copil de 6-7 ani, înţelegeţi că are mare nevoie de susţinere şi încurajare permanentă. Îl puteţi ajuta prin structurarea şi respectarea unui program zilnic, în care să aveţi grijă că se hrăneşte potrivit, are timp să se odihnească, se ocupă suficient de temele pentru acasă dar şi de jocurile cu prietenii.

Cunoaşterea particularităţilor de vârstă ale copilului ne poate ajuta să-i înţelegem comportamentul în diferite situaţii. Astfel, vom ajunge să nu mai considerăm că sunt comportamente „negative” anumite trăsături specifice unei perioade de vârstă.

De exemplu, în adolescenţă se accentuează nevoia de afirmare a copilului. Un adolescent are nevoie de mai multe posibilităţi pentru a-şi dezvolta personalitatea şi a-şi spori independenţa faţă de părinţi. Atunci când această nevoie nu îi este realizată, copilul poate deveni indiferent, izolat sau agresiv, revoltat.

Părinții vor să-și vadă copiii autonomi, responsabili, să poată lua decizii și să se descurce pe cont propriu. Aceste capacităţi se dezvoltă încă din copilărie și au mare legătură cu stima de sine a copilului. Ceea ce crede copilul despre sine, îi afectează modul în care se comportă în diferite situații. Oamenii care sunt importanţi pentru copil au un efect important în dezvoltarea lor ca persoană şi a stimei lor de sine. De asta, se recomandă ca aceste persoane să știe să-i asculte pe cei mici și să-i încurajeze în ceea ce le reușește cel mai bine.

Adulţii contribuie la formarea stimei de sine a copilului prin modul cum îl abordează, cum discută cu el, ce mesaje îi transmit. Dacă de mic i se spune că este un copil rău şi nu se descurcă la nimic, că alţi copii pot, dar el nu, atunci, el creşte cu aceste idei, iar pe parcurs nici nu este curios să se descopere şi să afle despre sine că este bun la una sau alta.

Cu intenția de a-i proteja, deseori, părinţii/adulţii au tendinţa de a impune multe reguli copilului. De fapt, regulile sunt importante pentru copii, deoarece, atunci când sunt corect formulate, ele prevăd care vor fi acțiunile ce urmează. O regulă ar trebui să spună copilului ce aşteaptă cei din jurul lui ca el să facă. Stabiliţi câteva reguli, limite şi nu vă abateţi de la ele. Un copil învaţă nu doar din ceea ce îi spuneţi, dar mai ales din ceea ce vede că faceţi. El se va aştepta ca şi dvs. să respectaţi regulile pe care le-aţi stabilit şi să vă ţineţi promisiunile. Dacă daţi importanţă celor stabilite anterior, copilul vă va respecta şi pe dvs. mai mult.

Stabiliţi reguli împreună, nu le impuneţi. Dacă sunt stabilite şi respectate, regulile ajută membrii familiei să reducă numărul conflictelor şi să menţină o atmosferă de comunicare eficientă şi relaţii sănătoase. Iată câteva lucruri de ţinut cont atunci când stabiliţi regulile familiei:

O dată plecați la muncă peste hotare, unii părinți acordă o mai mică atenție copiilor rămași acasă. Satisfacerea nevoilor fizice nu presupune și satisfacerea celor emoţionale, spun specialiștii. Este important ca părintele să înțeleagă că nici un obiect sau haină nu va putea să înlocuiască legătura emoțională a copilului cu părinții lui. Dacă tot au decis să plece, unul dintre aspectele importante peste care ar fi bine să nu treacă este comunicarea cu cei mici.

Nicoleta îşi strânge cărţile şi se grăbeşte să iasă din clasă. Este o zi ploioasă. Îşi uită umbrela în dulap şi revine să o ia. Învățătoarea o întreabă când revin părinții. „Au spus că vin la primăvară”, răspunde copila…